-Ei bine , îmi spusesem în timp ce mă ridicam din pat , dacă și tu m-ai lăsat baltă Ruțule , atunci o să mă descurc singură.
Îmi aranjasem freza drăguță în oglindă și îi transmisem pupic. Zâmbeam , eram pregătită să fac orice. Când totul mi se părea roz , îmi sună telefonul. Era Arnold , acum era și mai roz. (Nu Arnold ci totul). Îi răspund.
-Alo ?
-Salut ! Cum te simți ?
Mă întrebase.
-Mai bine , cred..
-Auzi , vreau să îți spun ceva.
-Spune-mi.
-Vreau să te ajut !
-La ce?
-Să găsești mașina lui Hocurus.
-Dar de unde...?
Auzisem un Beep. Închisese. Am rămas cu gura căscată. De unde știe Arnold de mașina asta ? Nu îmi amintesc să fii pomenit ceva. Eh , măcar aveam în sfârșit un ajutor. Dar tot eram curioasă , să pușc.
Cioc , cioc
Se auzea cineva bătând la ușa de la intrare când tocmai treceam prin hol. Mă duc și deschid ușa.
-Va fi o călătorie lungăă.. Deci avem nevoie de multe .
Intrase Arnold pe neașteptate după ce mă lăsase cu gura căscată . Aduse cu el un cufăr mare de abia că îl căra la cât era el de mic. Era un fel de abanos care avea o încuietoare în formă de o inimă mare care părea că iese la suprafața cufărului. Îl trântise în mijlocul holului de parcă era la el acasă , căuta prin buzunare până a găsit o cheie și l-a deschis. Inima masivă se rupse în două bucăți egale , iar capacul se ridicase.
-Să nu pierzi niciodată cheia ! Mi-o întinsese Arnold mie.
Puteam zări înăuntrul cufărului 11 lucruri diferite. Nu am îndrăznit să întreb. Ce voia să facă Arnold cu ele și cum ne vor ajuta chestiile alea ?
Trenul și Poop auziseră zgomotele provocate de cufăr din cameră , așa că au dat buzna pe ușă râzând. Dar când m-au văzut lângă Arnold , au muțit brusc.
-Ce caută el aici ? Se enervase Poop.
-Cum să îl aduci la noi acasă ?! Ești nebună ??! Făcuse criză soră mea.
-Ascultați..
Încercam eu să îi calmez.
-El îți face rău împreună cu ceilalți Draci și tu îl aduci acasă , iar noi că te salvăm , te și ajutăm și avem grijă de tine să nu pățești ceva , tot pe noi te enervezi . Poftim , mulțumiri !
-ASCULTAȚIIIII!
Țipasem eu de toți credeau că a venit Marele în casă. L-am putut observa , sărindu-mi ochii la fereastră , pe Ruțu care cobora încet de pe acoperiș ca să vadă ce mama zmeului s-a auzit așa. Avea o față de cocalar.
-Arnold a venit aici ca să ne ajute! Continuam eu . Sau mă rog , ca să MĂ ajute. Nu a făcut rău nimănui , sau cel puțin mie nu mi-a făcut. Arnold nu e cum credeți voi , Arnold e...
-Hmm.. Știu ce ți s-ar potrivi..
Mă întrerupse tocmai Arnold care făcuse ochii mari studiindu-l mai îndeaproape pe Poop , după care a căutat repede în cufăr zdrăngănind încât Trenul și-a pus mâinile la urechi.
-Asta îți aparține, zise Arnold întinzându-i lui Poop o chestie de sticlă, care ținea înăuntrul ei un fel de fum negru-cenușiu. Avea forma unui creier care arăta scârbos. Era mult prea detaliat, dar îi încăpea în buzunar. Poop o luase neînțelegând nimic. Niciunul din noi nu înțelegea.
-De fiecare dată când vei fi nervos, arma asta o să îți transforme nervii în Ninja de Cristal care o să lupte contra lucrurilor sau persoanelor care i-a trezit din Creierul Nervilor, arma ce tocmai o ți în mână. Dar ai grijă, o dată ce deți arma asta, să nu cumva să te enervezi pe persoanele pe care le iubești. Este TOTAL interzis!