Blaineley începu să strângă din ochi, deranjată de razele soarelui care intra necontenit în cameră, încălzind-o. Expiră puternic şi îşi întinse mâinile pentru a se dezmetici. Imaginile din seara precedentă o făcură să-şi deschidă larg ochii şi să tresare din pat. Se afla în continuare în camera lui Moon, dar cea mai mare frică a ei era ca nu cumva totul să fi fost un vis.
— La naiba, Blaineley, unde ai aruncat cheia aseară?
Blaineley tresări, mutându-şi privirea spre locul de unde se auzise vocea. De abia acum observase că uşile de la dulap sunt deschise - şi după cum presupunea - Moon se afla după ele. Respiră uşurată, realizând că nu a fost un vis. Moon a rămas, a adormit cu ea în brațe... a sărutat-o.
Involuntar îşi duse mâinile la buze, atingând cu grijă, imaginându-şi că o sărută. Simți un puternic gol în stomac, iar respirația îi deveni mai rară. Sufletul îi urla de fericire, Moon se întorsese şi era bine. Acel sentiment de siguranță şi curaj puse stăpânire pe ea, toată tensiune acumulată dispăruse brusc, lăsând în urmă căldură.
S-a întors, îşi spuse în gând, dorindu-şi cu ardoare să-l îmbrățişeze în acele momente.
— Pe bune, Blaineley, unde e cheia? îl auzi din nou, doar că de aceasta dată îşi strecură capul afară.
Fata aproape râse din cauza expresiei lui somnoroase şi curioase.
— Nu-i amuzant, vreau să fac duş, spuse şi ieşi de după uşile dulapului.
Zâmbetul lui Blaineley se blocă instantaneu, iar sprâncenele i se ridicară în semn de uimire. Moon avea doar un prosop înfăşurat în jurul taliei, restul corpului său fiind descoperit. Blaineley înghiți în sec, simțind cum obrajii i se îmbujorează. Îşi plimbă câteva minute ochii pe corpul lui Moon. Pieptul i se ridica uşor şi parcă muşchii i se încordau după fiecare respirație.
Moon nu era genul de bărbat cu o constituție a corpului asemănătoare cu a unui culturist. La prima vedere nimeni nu l-ar vedea ca pe un pericol, ci mai mult ca pe un puştan lipsit de apărare. Asta pentru că nu a exagerat în privința sălii. Îi plăcea să-şi vadă adversarii de la lupte intrând în ring fericiți că au un oponent slab. Era o senzație extremă să fie văzut slab, iar când adevărată luptă începea să-şi arate forța.
Puterea nu stă şi nu va sta niciodată în muşchi, nici în felul în care loveşti. Pentru Moon puterea stătea în creier, se obişnuise să-şi calculeze rapid mişcările şi să gândească care e cel mai sensibil punct. Dacă ar lovi fără ştiință şi ar arunca pumni peste tot - aşa cum adversarii săi o fac - nu ar face altceva decât să se epuizeze. Tehnica lui de luptă era simplă, se lăsa lovit sau se apăra, dar nu contracara. Nu până când adversarul său nu-şi consuma energia. După ce se întâmpla asta, Moon lovea punctele sensibile pentru a se asigura că e fără scăpare. Ultimul pas era să-l pună la pământ. Un lucru uşor de executat, atâta timp cât primii paşi erau îndepliniți cu brio.
Dar pentru asta avea nevoie de concentrare, multă concentrare. Nu ca în ziua în care Blaineley a apărut la depozit şi l-a văzut. Nu-l speriase că era acolo, cât îl speria faptul că şi Lester era acolo. Asta îl agistase şi îl făcuse să-şi piardă cumpătul. Luptase prost, ştia asta, nu contase că îl învisese pe Fulton. Simplul gând că executase planul de luptă a unor începători îl enerva. Dar nu se va mai întâmpla, se va asigura de asta, chiar dacă va fi nevoie s-o lege pe Blaineley sau să-l pună iar pe Henry bodyguard.
— Ce? Nu e prima dată când mă vezi aşa.
În minte îi reveni ziua în care ea aproape se înecase, nu avea tricou pe el când sărise în apă după ea.
Blaineley înghiți din nou în sec, aduncându-şi aminte şi ea de acea zi. Însă acum era diferit, acum se înțelegeau... acum simțea ceva ciudat pentru el. Atunci îi era doar frică, încerca să se împace cu ideea că el îi vrea răul şi că nu avea să fie fericită. Dar acum, acum se întâmplă exact inversul a tot ce a fost. Mai ales că sperietura pe care o luase nu-i permisese să fie foarte atentă la detalii.
Făra a mai sta pe gânduri, se întoarse cu spatele, stând încruntată în timp ce Moon râse scurt. Îl amuza inocența ei în astfel de momente, era aşa drăguță când roşea. Astfel de momente îi dădeau lui Moon acea senzație plăcută de posesivitate şi afecțiune. Era doar a lui.
Un gând drăcesc îi trecu prin minte şi îi făcu zâmbetul să se lungească mai mult.
— Blaineley. Îi spuse numele şi se apropia cu paşi lenți de pat.
Fata se întoarse puțin şi privi cu coada ochiului. La vederea lui Moon din ce în ce mai aproape de ea inima îi tresări. Se întoarse cu spatele, sperând să nu apară lângă ea. Dar dorința nu-i fusese ascultată, Moon prinzând-o de talie.
— De ce stai cu spatele? Nu-i frumoasă priveliştea? Îi şopti, plasându-i un sărut în spatele urechii.
Blaineley se cutremură, roşeața din obraji devenind mult mai accentuată.
— Ştii, cât am fost plecat, o roşcată a naibii de focoasă s-a dat la mine. Spuse, amintindu-şi de fata de pe plajă şi sutineul ei.
Clipi de mai multe ori, observând cum Blaineley se întoarce spre el având ochii mijiți. E geloasă, oare dacă luam sutienul tipei după mine, mă bătea? Se făcu, curios, dorind să vadă şi această latură a lui Blaineley.
Gelozia reuşea adesea să despartă multe cupluri, dar în acelaşi timp era şi o dovadă a iubirii. Pentru a avea grijă de propria relație, e bine să şti cum să dozezi acel sentiment. În cantități mari şi exagerate, ducea la multe stricăciuni. E normal ca acest sentiment să apară la un moment dat într-un cuplu. Mai ales dacă în acel cuplu există iubire şi devotament.
Uneori poate însemna acel sentiment lipsit de încredere în propria persoană şi în propriile sentimente. Fiecare relație e diferită în felul ei, depinde de răbdarea existentă în acel cuplu. Alteori, gelozia apare involuntar pentru că iubeşti şi nu vrei să pierzi ceea ce iubeşti.
Moon ştia perfect unde e limita dintre ei... desigur, ştia limita pentru Blaineley. În privința sa, el ar fi fost oricum gelos şi sceptic când cineva se apropie de ea. Asta apărea în sufletul lui si atunci când ea era tocilara de care râdea. Un nod i se punea în gât şi strâmba din nas. El îşi dorea ca privirea ei să fie numai pe el, în gândul ei să fie doar el. Era lacom şi îşi dorea afecțiune doar pentru el. Dar asta se-ntâmplă când un suflet rămâne singuratic şi uită ce sunt alea sentimente.
El vrea toată atenția, îi e frică să nu fie ignorat din nou. Ar ajunge rănit din cauza asta. De aici şi reacțiile lui când îl vede pe Lester aproape, prea aproape de ea. E un moment în care în fața ochilor vede negru şi simte nevoia să apere ce-i aparține. De acea Lester şi-a luat câte una la fiecare întâlnire cu el.
— Mai era îmbracată şi într-un costum de baie, cam minuscul. Dar nu-i problemă, a scăpat repede de sutien.
Blaineley luă foc, lăsă la o parte toată ruşinea şi se întoarse cu fața spre el. Îl lovi în piept pentru că îşi dorea să-l dea jos din pat. Se uitase la altă fată, iar tot ce îi spusese o călcase pe ultimul nerv.
Roşcată. Bikini. Sutien. Îşi repeta cuvintele în minte, parcă văzând o fată roşcată împreună cu Moon. Lucru care îi accentua starea de nervozitate.
Se simțea ciudat totul, când Violet îl sărutase pe Moon, nu avea aceeaşi stare. Nu fusese atât de afectată. Nu ca acum.
Blaineley continuă să-l lovească cu palmele în piept, până ce Moon îi prinse mâinile şi împinse pe spate. Se aşeză deasupra ei, având grijă ca prosopul să nu se desprindă. Îi atacă buzele într-un mod mult mai puternic. Blaineley încercă să se mişte, dar într-un final ajunse să se lase prinsă în capcana buzelor sale.
— Eşti geloasă, huh? Întrebă după ce se desprină de ea.
Ceva ardea în el şi în privirea lui. Începu să-i sărute fața, coborând mai jos. Îi răsfăță gâtul cu acelaşi tratament. Observase că poartă doar un maiou, ceea ce făcea dorința mai puternică.
— Dar nu ai motive. Însă eu voi avea o mie de motive, iar toate se vor rezuma la câteva cuvinte: Eşti a mea.
Blaineley îl privi cu respirația întretăiată şi îi atinsă cu mişcari blânde pieptul. Muşchii încordându-i-se la fiecare atingere.
— Nu ai mai fost atinsă aşa? întrebă şi îi îşi plimbă degetele până la elasticul pantalonilor.
— Sau aşa?
Îi sărută fin clavicula, coborând puțin mai jos.
— Nu-mi place maieul, prea decoltat.
Blaineley nu apucă să respire, căci Moon îşi înfipse dinții în pielea ei. Îsi muşcă obrazul în interior şi îşi adânci unghiile în umerii lui. Reacția lui fu un geamăt înfundat. Sărută cu grijă locul de unde o muşcase, apoi repetă mişcare foarte aproape de bretelele maieului.
Îi citi focul din privire când se desprinsă de pieptul ei şi o privi în ochi. Îşi privea capodopera, pentru că era sigur că acolo vor apărea nişte vânătăi.
— Dacă te mai văd vreodată cu vânătăi, vreau ca ăsta să fie singura explicație pentru care le ai. Nu aş suporta să te mai văd vreodată rănită, sau bătută. Ți-am ignorat unchiul pentru ce a făcut, dar asta nu înseamnă că am uitat. Doar tu şi ochii tăi mă opreşti să nu-i sparg fața. Data viitoare, nu mai iert.
Nu iert nimic când vine vorba de tine.
— Dar nu va mai fi o dată viitoare. Nu voi permite ca asta să se întâmple.
Moon era sigur că Blaineley nu dusese o viață bună alături de unchiul ei. Odată ce o lovise în asemenea hal pentru... nici măcar nu ştia de ce. Însa asta nu-l scuza, nu e drept să loveşti un om, mai ales o ființă fără apărare, aşa ca Blaineley. Dacă voia să se ia de cineva, el era disponibil la orice oră. Se temea că i-ar fi putut face rău şi în alte feluri, dar prefera să lase astfel de gânduri departe.
Femeia e o comoră. Ea nu trebuie îngropată. Nu trebuie consumată. Trebuie văzută ca pe cel mai de preț bun. Trebuie sporită să strălucească, îngrijită, iubită.
Blaineley nu ştia cum să reacționeze în fața cuvintelor lui. O luase pe nepregătite, ca întotdeauna. Exact cum acest moment dintre ei o luase pe nepregătite. Exact cum multe dintre stările lui Moon o luau pe nepregătite.
Îşi aşeză mâna pe fața lui, şi îşi încolăci picioarele în jurul bazinului său. Moon deschise larg ochii şi se ridică cât putu de repde din pat. Fata îl privi confuză şi se ridică în şezut. Urma o nouă stare?
— Nu.
A fost tot ce a spus înainte de a se ridica, amândoi gândindu-se la ce urma să se întâmple dacă rămâneau la fel de aproape unul de altul. Nu şi-ar fi stăpânit emoțiile, stările, dorința. Iar atât el, cât şi ea nu se vedeau pregătiți pentru asta.
Expiră pe nas şi îşi trase maieul mai sus pentru a acoperi locurile unde pielea îi devenise mai fierbinte.
Moon se întoarse cu spatele şi expiră cu putere. Făcu câțiva paşi înainte sub privirea curioasă fetei. Se aplecă şi ridică de jos ceva, prosopul din jurul taliei sale se desprinse şi îi căzu la picioare.
Blaineley era gata să-şi acopere ochii, când sesiză că Moon avea lenjerie pe el. Îşi desprinse buzele încruntată. Blondul îşi continuă drumul, deschizănd uşa camerei.
Ştia unde e cheia. Alt joc, alt moment planificat. Şi pentru ce toate astea? Oare se îndoia de tot ceea ce simțea... sau de tot ceea ce simțea el. Moon îşi lăsă capul pe spate, şuierând printre dinți. Se întoarse după prosop, realizând că Beth poate apărea din orice moment. Avea nişte haine pregătite pe fotoliul de lângă dulap. Le luă cu el, îşi puse din nou prosopul în jurul taliei şi continuă drumul către ieşire.
— Vezi, îngere, nu-ți vreau răul. Dacă îl voiam, crede-mă, aş fi profitat de orice ocazie.
Despre ce rău vorbeşte?
Moon ieşi din încăpere, dar nu dură nici două secunde până ce îşi strecură capul înapoi.
— Şi ține minte, îi atrasă atenția. Nu-mi plac roşcatele, obsesia mea sunt fetele brunete cu ochii albaştrii.
Adică tu, gândi în timp ce închise uşa.
~ Un capitol ceva mai... mai... fierbinte? Idk, dar acesta e ultimul. Ultimul pe anul ăsta, da IonelaBerfela?
Păi, vă urez un an nou fericit de pe acum. Distracție alături de familie, prieteni şi cât mai multe realizări în noul an.
Mulțumesc din nou alecsia_dima pentru edit-uri! Sunt super!