Iubind în tăcere

Capitolul 97

O strânsese mai tare la piept ca să poată ameliora cumva zgomotul care fusese produs din cauza împușcăturii; îi simțise zvâgnirea din clipa în care ecoul armei a umplut camera și tot reușea să creadă atunci a fost că nu vor reuși să scape cu toții. Fusese destul de greu să reușească să dea de Mia, asta după ce Henry a reușiseră să-și dea seama de misterul din spatele păpușii cu o altă mână. Unul din jocurile pe care Violet adora să le facă. Într-adevăr, Lester exagerase în momentul când o lovise pe Mia și îi rupsese mâna, dar niciunul dintre ei nu avea dreptul să-i comenteze faptele, atâta timp cât nu trecuseră prin ce trecuse el. Mia îi răpise cel mai important motiv pentru care se trezea dimineața și mai înfrunta încă o zi pe care soarta i-o pregătise minuțios. Urmau să se căsătorească, dar asta nu mai putea fi posibil, pentru că altcineva, decisese fără măcar un drept când e momentul să vină sfârșitul pentru ea.

Moon nu-l judeca pe Lester, nici măcar Henry n-o făcea, amândoi erau conștienți că ar fi făcut exact la fel dacă ar fi fost în locul lui, poate chiar mult mai rău. Niciunul nu pricepuseră ce legătură avea Mia cu toată treaba asta, femeia nu le dăduse mari indicii, ci doar le spusese adresa și îi atenționase că aveau să regrete mai târziu. Nu apelaseră la poliție pentru ajutor, dată fiind poziția Miei în secție, era un risc pe care niciunul dintre ei nu era gata să și-l asume, așa că acționaseră pe cont propriu, conștienți fiind că se aruncau direct în gura lupului, însă nu mai puteau aștepta nici măcar o zi în plus; Moon nu ar fi acceptat încă o secundă în care să nu vadă chiar el cu ochii lui că Blaineley trăia și era bine.

Orice risc își asumaseră în momentul când au intrat în casă, meritase; nu există pedeapsă mai mare decât aceea de a sta atât de mult despărțit de ceea ce iubești.

— Ce-a fost asta? Întrebă cu fața cufundată în pieptul lui.

Îi era destul de greu să se obișnuiască cu faptul că vorbea, conexiunea dintre ei devenise mai puternică tocmai datorită acelui detaliu — muțenia ei. Ea clădise acea legătură greu de distrus, mereu el era cel care trebuia sa înțeleagă ce se petrece cu ea, asta fără ca să-i spună, iar ea trebuia mereu să știe cât de multe să „spună" și când e cazul să se oprească din a mai face asta. Blaineley ar fi putut fi considerată ca fiind o persoană dependentă de el, mai ales atunci când nu vorbea, dar ea nu fusese niciodată așa. În ciuda acestui detaliu care avea legătură cu ea, Blaineley înfruntase totul pe cont propriu, asigurându-se de fiecare dată că nimeni nu iese rănit din toată treaba asta. Nici după ce o alungase, nu se folosise de inima ei rănită ca o slăbiciune cu care îi putea șantaja emoțional pe restul. Se arătase hotărâtă să facă ceva cu viitorul ei și să lase în urmă trecutul. Problema era că, uneori, nu toată lumea accepta să lase acea bucată însemnată din ei în urmă și asta duce la renașterea ei în prezent. Blaineley nu-l uitase pe Moon, zi de zi se gândea la el, își aducea aminte de el, iar, drept urmare, Universul răsplătise, readucându-i-l în cale. N-ar fi putut spune că asta o deranja, dar, în clipe cum erau acelea, ar fi preferat să fie departe. Ceva îi spunea că tot ce urma să se întâmple nu putea fi decât rău.

— Vom afla, nu pierde, sunt cu tine. Nu voi pleca nicăieri.

Acele cuvinte veniseră că un unguent pentru unele din rănile ei. Înghițise în sec, ridicându-și privirea din nou către el.

— Promiți?

— Îți jur asta, nu te voi mai lăsa niciodată singură.

Era ciudat să se gândească la asta, dar, dacă de data aceea el voia să rămână, dar soarta le pregătise deja altceva? Nu ar mai fi acceptat să fie separată încă o dată de el, fuseseră de-ajuns toți acei ani în care nu putuse să fie lângă el din cauza celorlalți. Dacă destinul chiar nu voia să-i lase împreună pe pământ, atunci Blaineley l-ar fi urmat și dincolo de el, îi ajunsese toată acea luptă continuă, din care a ieșit mereu ca o pierzătoare. Nu-și dorea nimic mai mult decât să fie împreună cu Moon, asta era singura ei dorința pe care ținea cu tot dinadinsul s-o împlinească.