Marco

1.000.000!!!

Capitol dedicat lui AdrianKreskova
Tu îmi ești zâmbet ♡

        Ne mutasem în casa noastră. Proiectul meu de suflet, totul schițat de mine până în cel mai mic detaliu. Iar frumosul meu soț își încordase fiecare venă și tendon delicios pentru a ne transpune visele pe plan real. Alături de o echipă întreagă de muncitori, rareori lipsea, poate doar în cazurile urgente care necesitau insistent prezența lui.

        Oriunde priveam, vedeam cutii. Zeci, poate chiar suta. Stiam că ne va lua timp, mobila la comandă va ajunge doar peste trei săptămâni și noi dormeam pe o saltea, pe jos, în dormitorul mare și gol. Dar era chiar amuzant, să luăm totul de la zero. O priveam amândoi ca pe o frumoasă aventură.

       - Bine, cerculeț. Ce a fost mai greu, a trecut, am oftat cu o mână pe umflătură abia vizibilă, care reprezenta abdomenul meu. Aveam puțin peste patru luni de sarcină, acesta fiind și motivul pentru care am muncit din greu ca totul să fie gata cât mai repede. Voiam să îl aducem pe cerculeț în noua casă, iar o dată cu el, viața noastră să înceapă cu adevărat.

        Am urcat în pod, unde aveam unele cutii și încercam să le găsesc pe cele care erau destinate bucătăriei. Îmi atrase atenția însă o cutiuță mai mică, neagră, aproape elegantă. Era legată cu o fundă de aceeași culoare, pe care am desfăcut-o încet. Inima mi-a stat în loc când, sub capac, câteva perechi de chiloți erau așezate una lângă alta.

        Simțeam cum furia îmi cuprinde stomacul, urcă repede prin vene si se răspândește în tot corpul, arzând apocaliptic totul în mine.

        Am luat cutia și am coborât în fugă scările. I-am auzit vocea, era în sufragerie, vorbea cu câțiva muncitori. Se întoarse când mă auzi, ochii lui căzând pe cutia din mâinile mele și ridică instinctiv brațele în semn de apărare, când i-am aruncat cutia fix in cap, toată lenjeria zburând care mai de care în diferite direcții.

        Am trecut pe lângă el, mi-am luat geanta si cheile de la mașină și sub privirile tuturor, m-am îndreptat spre ușă cu capul sus.

        Un râs profund și sănătos se auzi dintr-o dată în liniștea din casă. Era râsul lui, al bădăranului nesimțit cu care am trăit până acum!

       - Unde pleci, iubito? Mă întrebă el dulce.

        M-am întors încet, privindu-l cu ochi îngustați și tocmai aduceam expresia: "Dacă privirea ar putea ucide" la un nou nivel.

       - Cât mai departe de tine, domnule Sima! Am accentuat fiecare cuvințel.

       - Afară! Mârâi el spre cei trei bărbați. Am ceva de lămurit cu scumpa și încăpățânata mea soție!

        Oh, da... uitasem partea asta...

        Cei trei bărbați au ieșit pe rând, dând doar din cap spre mine in semn de salut în timp ce dispăreau pe ușă. Marco veni nervos spre mine, mă prinse de încheietura mâinii și aproape mă târî după el până lângă canapea, lângă o pereche de chiloți din dantelă.

       - Ăștia, geloasă mică, i-ai purtat în seara în care am anunțat că ne casatorim! Am avut cea mai perversă batistă din încăpere, îmi rânji el diabolic și îmi trase cu ochiul, apoi continuă să meargă cu mine după el.

        Oh... erau ai mei!

        Ups...

       - Ăștia, spuse despre altă pereche atârnată de o lampă, i-ai lăsat în camera mea după ce te-am făcut să tremuri doar cu limba, în mica ta excursie de Crăciun! Oh, am uitat să te întreb! Ridică nervos tonul, încruntându-se. A fost haioasă joaca de-a relația cu labagiul ăla?

        Eram deja roșie de la partea cu limba, deci am tăcut rușinată.

       - Toți sunt ai tăi! Mici suveniruri, să îmi amintească de faptul că de fiecare dată, îi dai jos doar pentru mine!

       - Îmi pare rău? Am șoptit, zâmbind timid în semn de scuză.

       - Oh, o să îți pară! Spuse și mă ridică brusc în brațe. Din doi pași era lângă canapea, unde mă puse iar jos.

       - Întoarce-te!

        Am făcut întocmai, întorcându-mă cu spatele la el.

       - Așează-te în genunchi!

        Am înghițit nodul din gât și m-am așezat în genunchi pe canapea, ținându-mă cu mâinile de spătar. L-am simțit cum îmi prinse pantalonii scurți de margini și îi trase ușor peste fund, dându-i jos de tot și aruncându-i cat colo. Se aplecă peste mine, mușcându-mă de gât și de lobul urechii, în timp ce cu o mână îmi masă locul acela prin lenjerie.

       - Vrei să vezi cum mai adaug una la colecție? Șopti excitat în urechea mea și își băgă cealaltă mână sub tricoul meu, începând să se joace cu un sân.

        Am închis ochii și am expirat printre buze, oftând. Mi-am ținut respirația când îmi dădu și chiloții jos, aruncându-i fix în cutie, gura înlocuind mâna și i-am gemut numele. Eram pierdută undeva în univers, când se ridică și intră brusc în mine, adânc și tare, făcându-mă să scot un: "Ahh" ascuțit de surprindere și plăcere.

        Se retrase lent, ca apoi să intre din nou încet și adânc, făcându-mă să îl simt tot și dorindu-mi totodată să nu mă mai tachineze așa.

       - Marco, îmi ieși numele lui ca un geamăt, o rugăminte, o dorință care exploda și el începu să mărească ritmul.

       - Da, iubito...

        Și tot nu era suficient. Știam că încă se joacă cu mine, dar nu mai aveam răbdare. Ne-am mișcat amândoi în sincron, în timp ce el mă strângea tare de șolduri și se împingea adânc în mine. M-am cutremurat, explodând de plăcere și geamătul lui gros și profund era unul dintre semnele că și el mă urmase.

        Se aplecă si mă sărută pe spate, obosit.

       - Te ador așa geloasă, chicoti și mi-am dat ușor ochii peste cap.

        Și eu îl iubeam pe nesimțit.

UN MILION!!!
Doamne... nici nu aș fi visat vreodată...
Vă mulțumesc enorm! Este... Nu am cuvinte! ❤

Vă aștept și pe Instagram să ținem legătura, și avem pagină nouă de Facebook:

https://www.instagram.com/alle92ndr/

https://www.facebook.com/profile.php?id=100089438802747