Marco

Capitolul II

* Marco *

        Trăgeam cu sete din țigară. Doamne, ce bine era să pot fuma din nou, cât vreau! Deși eram liber de doi ani, încă eram recunoscător pentru asta. În pușcărie trebuie să faci două lucruri pentru țigări: să-ți pui fundul la bătaie, sau să le câștigi prin bătăi. Și cum țin prea mult la fundul meu, am făcut cu plăcere partea mai nasoală. Doar că, nu erau suficiente pentru cât fumam eu. Niciodată nu erau.

        Un foșnet se auzi dintre cearceafuri și am privit spre pat. Bruneta se întoarse pe spate, lăsându-și sânii mari și vulgari la vedere. De aceea o agățasem în seara asta, avea țâțe mari. Dar nu era nu știu ce la pat, însă pentru a-mi potoli mădularul, era bună. Veneam cu femei, mergeam la femei, dar nici una nu a reușit să domolească focul din mine. Nici una nu mi s-a mai potrivit atât de bine, nici una nu a reușit să mă înnebunescă ca...

        Să-mi bag pula!

        Iar mi s-a sculat și știam că dacă o trezesc pe aia acum, nu rezolv nimic. Nu pentru ea sunt așa și nici ea nu este antidotul meu.

        Mi-am trecut o mână prin păr, nervos. Ziua eram directorul unui lanț de service-uri auto. Noaptea, cel mai mare curvar în viață. Și totuși, nu puteam să dorm noaptea, când dormeam aveam coșmaruri, iar ziua nu îmi găseam liniștea. Nu mai puteam continua așa, dar care ar fi soluția?

        Mama nu mi-a spus nimic despre ea, înafară de faptul că încă mai țin legătură și că e departe, ce o mai fi însemnând și asta, altceva nu știu. Și totuși, dacă este atât de departe de casă, aveam de gând să îmi deschid două service-uri și în orașul natal. Voi petrece mai mult timp cu mama, oricum mă toacă la creieri că nu îi acord suficientă atenție. Nu i-am spus încă că mă întorc, vreau să îi fac o surpriză și ei.

        Asta îmi amintea de afurisita aia de firmă la care sunasem pentru niște planuri de construcție. Aveam nevoie de ele pentru a deschide cele două service-uri, iar la telefon mi s-a spus că mă va transfera la unul dintre cei mai buni arhitecți ai lor. Un mare căcat! Tipu' mă amână de două săptămâni, lăsându-mă să vorbesc cu secretara aia care mă enervează și mai tare cu calmul ei nemărginit și așa, nu mai ajung nicăieri. Ajung să mă răstesc la ea fără să mă mai deranjez să o ascult. Astăzi m-a asigurat că întâlnirea rămâne valabilă pentru vineri, la prima oră. Perfect. Mă despărțeau două zile să îi bag pumnul în gură la tip, în loc de bună ziua!

        Bruneta se foi iar și am oftat adânc.

        Nimic nu a mai fost la fel de atunci.

* Elena *

        - În sfârșit te văd afară din birou! Exclamă Maria, pupându-mă pe obraz, după ce am urcat în mașina ei.

        Mi-am dat ochii peste cap, în timp ce m-am aplecat și i-am strâns mâna Corneliei cu drag, în semn de: "mă bucur să te văd".

       - Și mie mi-a fost dor de tine, am spus ironic. Dar, tu nu ai treabă cu logodnicul tău?

        Am pus accent pe cuvântul "logodnic" pentru că în urmă cu trei săptămâni, fusese cerută în căsătorie de cel cu care era de doi ani și jumătate, Matei pe numele lui.

       - Nu pot sa stau mereu lipită de el! În plus, de fiecare dată când tu ieși, este o premieră. Cum să ratez așa ceva?

        Am chicotit toate și ne-am îndreptat spre un mic local, drăguț și prietenos, unde ieșeam împreună. Am mâncat paste, fetele au băut vin, iar eu nelipsitul Cola. Cred că eram deja dependentă, dar ce îmi păsa mie? O bucurie aveam și eu pe lume.