Marco

Capitolul VI

        Înafară de părinții mei și de Cristian, nimeni nu îmi observase lipsa la petrecere. Ei știau că am fost cu Marco, deoarece și el dispăruse, dar înafară de Cristian, nu puseseră nici unul întrebări.

       - De ce faci asta, Elena? De ce te încăpățânezi să tragi de o relație care nu are nici un viitor?

       - Cristian, mi-ai fost un prieten foarte bun și apreciez asta. Chiar o fac. Dar, de viața mea sentimentală mă ocup doar eu, ok?

       - Atunci când îți va frânge inima din nou, să nu te plângi, pentru că tu ceri asta de una singură!

        Cuvintele lui m-au durut, dar nu puteam să mai stau departe de Marco. O făcusem atâta timp și de când l-am văzut, sentimentele mele pentru el s-au reîntors cu forțe proaspete, mai puternice și mai sigure ca oricând. Inima mea începea iar să se încălzească, puțin câte puțin.

       - Dacă nu vom rămâne împreună, voi accepta asta. Dar, nu voi mai fugi niciodată de ceea ce simt, i-am răspuns și l-am văzut tresărind.

       - Deci, pentru mine nu simți nimic? spuse el și știam că îl doare la fel de tare.

       - Ești cel mai bun prieten al meu. Nu vreau să te pierd, Cristian. Dar, nu pot să renunț nici la el.

       - Bine, spuse înfrânt. Tu știi mai bine.

        Apoi se aplecă, mă sărută pe obraz și plecă, lăsându-mă să privesc în urma lui și să oftez.

***

       - Unde spuneai că mergem? l-am întrebat de cum am ieșit pe ușă, dar m-am oprit brusc în prag.

        Era seară și aveam întâlnire cu Marco. Aveam emoții, pentru că în scurta și pasionala noastră relație, nu prea am avut întâlniri adevărate, însă pentru mine conta enorm faptul că el își dădea silința. M-a sfătuit să îmi iau și ceva peste bluză, pentru că vom sta afară, așa că pe lângă blugi și tricou, mi-am luat și un jerse mai grosuț.

        Tocmai ieșeam din casă entuziasmată, când l-am văzut rezemat de o mașină neagră.

       - Ăla e un mustang? am șoptit uimită.

       - Da, rânji el, trăgând încă o dată din țigară și apoi aruncând-o pe jos și călcând-o cu piciorul. Îți place?

       - Este frumos, am spus zâmbind și apropiindu-mă de el. Dar, cum rămâne cu motocicleta?

       - Ea va rămâne mereu feblețea mea, spuse dulce și mi-am dat ochii peste cap. Dar, m-am gândit că nu îmi va prinde rău și o jucărie pe patru roți.

        Veni lângă mine atât de aproape încât îi simțeam mirosul de tutun, amestecat cu parfumul masculin și cu mirosul lui amețitor, apoi se aplecă și mă sărută blând pe obraz.

       - Mergem?

        Am dat din cap afirmativ și m-am urcat în dreapta șoferului. Într-adevăr, mașina era frumoasă, negrul contrastând cu bordul luminat în întregime în roșu.

        Marco conduse câteva zeci de minute, până am ajuns la parcul mare de la ieșirea din oraș. Un afiș imens cu litere îngroșate ne anunța că este seara filmelor în aer liber.

       - Mă duci la film? am chicotit încet. Domnule Sima, mi se pare mie, sau începi să te îndulcești?

        Marco râse atât de tare, încât vocea lui răsună în mașină. Era o adevărată plăcere să îl privesc, era atât de frumos și lipsit de griji acum, încât știam că dacă ar putea timpul să se întoarcă, de fiecare dată m-aș îndrăgosti din nou și din nou de el.