Marco

Capitolul I

        Era șapte și un sfert dimineața și eram blocată în traficul infernal. Cred că era un accident, pentru că am auzit sirene la un moment dat. Băteam cu degetele nerăbdătoare în volanul mașinii mele vișinii. Conduceam un Ford Fiesta full option și nu l-aș da pentru nimic în lume, deși tata încerca să mă facă încă de când l-am luat să îmi iau o mașină mai mare și mai sigură. Era un caz pierdut încă de la început. Nu aveam de gând să o schimb.

        Au mai trecut zece minute și nu mă mișcasem nici un centimetru. Am apăsat pe un buton și vocea secretarei mele răsună în mașină.

       - Domnișoară Maier?

       - Bela, reprogramează ședința de la șapte și jumătate la opt și jumătate. Sper să ajung până atunci, am mormăit nemulțumită.

       - Sunteți bine?

       - Da, este un accident pe A-30. Sunt prinsă în trafic.

       - Rezolv. Aveți grijă.

       - Mulțumesc.

        Secretara mea era cu un an mai tânără decât mine și extrem se eficace. Era blondă vopsită, cu ochi căprui și corpolentă, însă extrem de simțită și punctuală. Deși o apreciam pentru toate acestea, păstram o relație strict profesională. Nu încercasem să o fac prietena mea, eram mult prea strictă în ceea ce privește munca.

        Am ajuns într-un final cu zece minute înainte de ședință și mă îndreptam cu pași repezi spre biroul meu de la etajul cinci.

       - Bună, iubito, mă întâmpină Vlad pe coridor și l-am pupat grăbită pe obraz.

       - Colega, aici, l-am mustrat și el zâmbi.

       - Cum spui tu. Prânzul?

       - Probabil, am spus, continuând să merg și am intrat în sala mare de așteptare unde Bela avea biroul.

       - Bună dimineața, mă întâmpină ea.

       - Bună dimineața, am spus grăbită. Dosarul domnilor Oscar și schițele doisprezece și paisprezece.

       - Imediat, spuse ea ridicându-se automat.

        Mi-am aruncat servieta pe birou, am luat din sertar noua fațadă a vilei somptuoase, a cărui arhitect eram și tableta de ultimă generație, pentru a le arăta proiectul în 3D. Apoi am ieșit grăbită și urmată de Bela, am mers pe coridorul spațios și am intrat într-una din sălile de conferințe.

        - Buna dimineața, îmi pare rău că m-am lăsat așteptată, am spus văzându-i pe soții Oscar deja la masă împreună cu șeful echipei de construcții, al cărui nume îl uitasem și nici nu mă interesa să îl rețin.

       - Nu face nimic, vorbi el. Secretara ta ne-a explicat totul.

        M-am așezat în fața lor și am deschis schițele pe care Bela mi le-a înmânat imediat.

       - Voiați o fațadă verde și mult mai deschisă, atunci am înlocuit zidurile de susținere cu piloni și am acoperit totul cu iederă cățărătoare. Pavajul va veni până aici, am spus indicând pe foaie, și veți avea parte și de o mică terasă. Un colțișor pentru relaxare.

       - Îmi place, spuse doamna Oscar încântată și îi zâmbi soțului său.

       - Vă arăt acum imaginea de ansamblu, am spus si am deschis tableta, arătându-le proiectul în variantă 3D.

       - Este magnific, exact ce mi-am dorit, spuse ea, privind cu interes ecranul.

       - Dacă și domnul aprobă, vom începe modificările imediat, am spus arătând spre șeful echipei de construcții.