Marco

Capitolul IX

        Plecase ca un uragan din camera mea și mă simțeam ca dracu' din cauza asta. Ceva se întâmplase, îmi ascundea ceva, iar asta o devora pe ea în interior și mă înnebunea pe mine.

        O bucată de material negru îmi atrase atenția pe jos și mi-am dat seama că sunt chiloții ei. I-am ridicat și i-am strâns în pumn, în timp ce îmi aprindeam o țigară și mă așezam pe unul dintre fotolii. Știam că sexul nu era totul, dar așa îi demonstram și ei că mă vrea, oricât de mult ar nega gura aia mare a ei!

        Oh, gura aia, ce aș vrea să i-o pedepsesc într-o zi!

        Am mai tras un fum și am răsucit chiloții între degete. Aveam nevoie de ea ca de aer, am ajuns să fac orice ca să fiu în preajma ei. Știam că doarme lângă el și mă luptăm cu impulsul de a intra peste ei și de a-l sufoca pe Vlad în somn.

        Mi-am trecut o mână prin păr. Cum să dorm, când ea doarme lângă altul? Cum să am liniște, când ăla o sărută, o atinge? Simțeam cum gelozia mă rodea dureros, i-aș rupe lingăului ăluia fiecare deget cu care o atinge, pe rând!

        Am inspirat și expirat de câteva ori pentru a mă calma. Trebuia să o recuperez cât mai repede, fiecare zi fără ea era o zi pierdută.

        * Elena *

        A doua zi, stăteam toți la masă, luând micul dejun. În sală mai erau persoane care mâncau și povesteau vesele, însă eu priveam pierdută pe geam, în timp ce Marco și Vlad discutau despre mașini. Nu mai eram sigură de ceea ce simt, de când Marco se întorsese, toată ordinea pe care m-am străduit din greu să o mențin în viața mea s-a transformat în haos. Aveam un plan concret: cariera pe primul loc, apoi încerc să rezolv și partea mai sensibilă a vieții mele, însă stau departe de tot ce înseamnă bărbați periculoși, bădărani, plini de sine, nesimțiți, într-un cuvânt - Marco. Dar, când în sfârșit planul meu funcționa, o rotiță dezechilibră tot.

        L-am privit în timp ce vorbea. Avea aerul acela de superioritate, însă era un bărbat cu adevărat sexy și al naibii de atrăgător. Corpul lui bine lucrat întorcea priviri, se putea observau cu ușurință, chiar și prin haine, pachetele de mușchi. Ochii cenușii te dezbrăcau din priviri, intimidându-te când te privea intens. Nici nu era de mirare că atâtea femei i-au trecut prin pat.

        Iar eu eram una dintre ele.

        Am oftat. Nu mai puteam să mă mint pe mine, dacă voiam să îmi formez cu atenție viitorul, trebuia să fiu sinceră cu mine. Eram îndrăgostită de omul ăsta. După atâția ani, eu încă eram îndrăgostită nebunește de el. Mă făcea să mă simt vie, aducea culoare în rutina mea gri de zi cu zi, mă trezea la viață cu simpla lui prezență și nici acum nu aveam habar cum reușea să facă asta. Dar, legătura cu el îmi aduse prea multă suferință, de fiecare dată când m-am întors la el, am avut doar de pierdut.

        Pe de altă parte, era și Vlad care chiar ținea la mine și era capabil să îmi ofere viața liniștită de care aveam atât de mare nevoie. Era un om atât de bun, liniștit și senin, încât nu merita să mă joc așa de-a șoarecele și pisica cu Marco în jurul său. În plus, puteam să pierd șansa mea la o viață nouă, odată cu el.

       - Te simți bine, iubito? Mă întrebă Vlad, cuprinzându-mă cu o mână pe după umeri.

        Marco îl fulgeră cu privirea.