Marco

Capitolul V

* Marco *

       - Te rog, spune-mi că nu e adevărat!

        Mama mă privi cu niște ochi cât cepele. De ce dracu' crede că aș minți-o acum?

       - Ai idee prin câte a trecut fata asta din cauza ta? Continuă ea să mă certe. Degeaba ești fiul meu, jur că meriți o bătaie bună!

        Mama tocmai m-a amenințat cu bătaia? Nu am auzit asta nici măcar în copilărie, iar situația ar fi fost amuzantă, într-un alt context. Știam că are dreptate, știam că am făcut-o să sufere, dar nu știam cum a reacționat ea după despărțire.

       - Mamă, am spus privind în jos. A suferit mult?

       - Chiar crezi ca aș putea să descriu în cuvinte prin ce a trecut ea? Șopti mama și ochii i s-au umplut de lacrimi, iar mie am simțit cum mi se rupe sufletul. S-a întors la facultate și nu a mai vorbit cu nimeni, se închidea în casă și nu a mai răspuns la telefoane aproape un an. Ne-a respins pe toți, nu a mai vrut să știe de nimeni și nimic. Îmi este ca o fiică, Marco. Te rog, nu îi mai face rău.

       - Nu vreau asta, m-am schimbat! Ea m-a schimbat! Nu am dorit niciodată ceva mai mult decât o doresc pe ea. Banii, afacerile, femeile... nu au sens. Sunt gol pe dinăuntru, mamă. Sunt gol.

        Mama își șterse lacrimile și mă îmbrățișă.

       - Crezi că o poți face fericită?

       - Dacă ea mi-ar da voie, aș face din asta scopul vieții mele.

       - Atunci ești pe calea cea bună, îmi zâmbi ea.

* Elena *

       - Bela, fă-mi te rog legătura cu David.

       - Imediat, se auzi vocea ei din sala de așteptare. Lăsasem ușa deschisă.

        Două minute și butonul apelului în așteptare se aprinse.

       - Hei, bună David!

       - Elena, mă bucur să te aud, am auzit vocea groasă a bărbatului. Ce faci?

       - Bine, mulțumesc. Sunt la muncă și am un nou proiect, de aceea te-am sunat. Am nevoie de o clădire mare, pe un singur etaj. De preferabil o hală sau un depozit și este important să fie scos spre vânzare, nu închiriere. Te rog, spune-mi că ai ceva pentru mine.

       - Pff... , l-am auzit oftând, să ști că tocmai ieri s-a scos la vânzare o fostă hală, părăsită de câțiva ani. Dar, deja are un potențial client care oferă suma cerută.

       - Și cât ar fi aia?

       - Optzeci de mii de euro.

       - Un chilipir, am pufnit.

       - Exact. De aceea se va vinde atât de repede.

       - Contactează vânzătorul. Spune-i că dacă e ceea ce îmi doresc, ofer cu zece la sută mai mult.

       - O vinde pentru că nu o mai folosește de mult timp și acum are nevoie urgentă de bani, nu cred că va mai vrea să tragă de timp, spuse el.

       - Cincisprezece, ultima ofertă. Dacă are nevoie de bani, va mai aștepta două zile.

       - Mereu obți ce îți dorești, nu-i așa? Chicoti el.