Partea I a seriei "M&M".
El, un bădăran sexy și fără rușine. Ea, o fată serioasă, strictă și acră. Dar, când atracția și pasiunea îi unește, va reuși ea să îl salveze? Două lumi diferite, care se încăpățânează să se îmbine. Dar, dragostea nu este so...
Pentru fetele mele dragi, nebune, masochiste, criminale, dar irezistibil de adorabile, vă mulțumesc din suflet pentrutoată susținerea, voturile, comentariile, pentru că ați tras cu dinții de Marco de fiecare dată! Vă ador, știați? Acest capitol special este pentru voi! ♡♡♡ P.S. Oare măcar în acest capitol vă puteți abține să nu mai faceți planurisă omorâți mireasa și să îi luați locul? 😂😂😂
Rất tiếc! Hình ảnh này không tuân theo hướng dẫn nội dung. Để tiếp tục đăng tải, vui lòng xóa hoặc tải lên một hình ảnh khác.
- Vreau să o văd! Tună Marco, bătând cu pumnul în ușă.
- Nu fi copil, îi strigă Maria, ținând de ea de parcă s-ar aștepta să o pună la pământ, dintr-o clipă în alta. Aduce ghinion să o vezi înainte de nuntă!
- Mă piș pe ghinionul vostru, vreau să îmi văd mireasa!
Am zâmbit ca o proastă. Acesta era viitorul meu soț. Iar felul în care spusese: "mireasa", îmi făcu inima să tresară de emoție.
Fața exasperată a Mariei mă readuse cu picioarele pe pământ.
- Ești topită după el! Mă acuză. Dar, te rog, fă ceva!
- Marco, mai așteptă puțin, l-am rugat.
- Dar, vreau să te văd! Am așteptat ziua asta de când te-am revăzut prima dată!
- Încă puțin, promit! Am spus cu drag și bătăile au încetat.
- Vă mai dau o jumătate de oră. Dacă nu ieșiți, intru eu. Prin ușă!
Știam că amenințarea era reală, dar tot am chicotit. Maria își dădu ochii peste cap, revenind la mine.
- Doamne, cât poate fi de dificil!
Rochia mea albă, complet din mătase fină, cu un "V" decoltat la spate, mai avea nevoie doar de legătura din talie. Buchetul aștepta cuminte pe masă, în părul aranjat într-un coc lejer aveam o agrafă mare, decorată cu flori vii, iar domnișoarele de onoare roiau în jurul meu pentru a arăta impecabil.
Maria, Bela și Lara, o prietenă din copilărie, îmi formau trio-ul domnișoarelor. Bine, Maria era căsătorită, dar nu o puteam priva de o astfel de onoare, nu-i așa? Mai ales că ele, împreună cu partenerii lor erau singurii noștri martori în fața preotului, restul de două sute cincizeci de oameni erau invitați.
- A trecut treizeci de minute? Întrebă Lara.
- Douăzeci, se strâmbă Maria, verificându-și telefonul. Dar tu rămâi aici puțin, am o idee! Spuse, arătând cu degetul spre mine.
