Marco

Capitolul X

        M-am ridicat în fund brusc, șocată de faptul că în sfârșit îi auzeam vocea. Bineînțeles că primele lui cuvinte erau cu tentă sexuală, doar e vorba despre Marco. Nici nu știam dacă să râd sau să plâng, cert este că am fugit pe hol, strigându-i asistentei că s-a trezit.

        Aceasta veni repede în cameră, îi verifică pulsul, bătătile inimii și îi punea din când în când câte o întrebare, dar ochii lui erau într-una ațintiți asupra mea.

       - Domnul doctor va veni să vă vadă în curând, vă rog să nu faceți mișcări bruște și în nici un caz, nu aveți voie să vă ridicați încă, spuse ea într-un final și apoi ieși din cameră.

        M-am apropiat de pat și m-am așezat lângă el.

       - Cum te simți? l-am întrebat blând.

       - Ca lovit de tren, răspunse el cu o voce groasă. Cred că nu mai trebuie să te întreb ce s-a întâmplat, am o vagă bănuială.

       - Trebuie să renunți la ele, Marco. Aproape te-au omorât, am șoptit cu ochii în lacrimi.

       - Nu pot. Sunt dependent.

        Declarația lui sinceră și de o realitate cruntă, mă izbi cu forță. Nu puteau acele tâmpenii să fie mai puternice decât el, decât noi. Nu aveam de gând să le las, iar asta îmi dădu o idee.

       - Vom trece peste asta împreună, i-am zâmbit blând și m-am aplecat să îl sărut ușor pe buze.

       - Vreau mai mult, se plânse el.

       - Prima dată trebuie să te faci bine, am chicotit.

       - Văd că ești pe mâini bune, băiete, vorbi doctorul, care tocmai intrase în salon.

       - Pot să mor liniștit, glumi Marco, dar remarca lui îmi făcu piele de găină, dându-mi un sentiment ciudat și neplăcut.

       - Cred că mai ai ceva ani până atunci, răspunse medicul bine dispus. Am să te consult și vreau să îți pun câteva întrebări personale. Cred ca ar fi mai bine să rămânem singuri.

        Tocmai mă pregăteam să plec, când Marco spuse hotărât:

       - Nu am nimic de ascuns față de iubita mea. Vreau să rămână.

        Doctorul mă privi și apoi aprobă din cap.

        L-am văzut privind monitoarele, ascultându-i inima și mai apoi plămânii, îi palpase anumite zone ale corpului și își notase pe fișe niște lucruri.

       - Știi de ce ai fost adus aici?

       - Supradoză.

       - Ce substanță ai luat?

       - De obicei cocaină, dar de data asta nu era cocaină în plicul care l-am primit.

        Privirea lui Marco se mută de la medic, spre mine și înapoi. Încercam să nu par atât de șocată pe cât eram.

       - Și, nu știi ce ai luat?

       - Nu.

       - Ești alergic la ceva?

       - Nu, din câte știu.

       - O reacție diferită sau neobișnuită de când ești aici?

       - Erecția se pune?

        Ochii mei s-au mărit șocați, în timp ce doctorul își dădu capul pe spate, râzând cu poftă. Marco îmi zâmbi pervers, văzându-mă cum mă înroșesc.