Marco

Capitolul III

        Amenințarea lui Marco îmi răsuna în minte. Îl cunoașteam îndeajuns de bine, încât să știu că dacă își dorește ceva, obține. Tocmai acest lucru mă îngrijora cel mai tare.

        M-am întors spre Cristian, care încă își tampona buza cu mâneca bluzei.

       - Ești bine? l-am întrebat. Mai sângerează?

       - Sunt bine, mormăi el.

       - Îmi pare atât de rău, am spus, verificându-i arcada. Din ea încă se prelingea un firicel de sânge.

       - Încetează să îți mai ceri scuze în numele lui, Elena! În plus, trebuie să recunosc că e dat naibii, l-am văzut doar de două ori și de fiecare dată m-a snopit în bătaie.

        În ciuda dramei la care fusesem martoră, un zâmbet amenința să îmi apară în colțul buzelor și mi-am mușcat buza, pentru a-l reține.

        Ăsta era Marco pe care îl știam.

        I-am privit pe Maria și Andrei, care ne priveau îngrijorați.

       - Noi o să mergem acasă, am oftat. Sper că nu v-am stricat seara.

       - Stai liniștită, mă calmă Maria și apoi mă îmbrățișă de rămas bun.

       - Poți să conduci? l-am întrebat pe Cristian, care dădu din cap afirmativ.

        Ne-am îndreptat amândoi spre mașina lui și a condus mult mai prudent decât de obicei. Asta din cauza ochiul, care începea să se umfle tot mai tare.

        A parcat în fața casei mele. Mi-am desfăcut centura, dar el nu reacționă.

       - Vi? l-am întrebat și i-am văzut ochii mărindu-se.

       - Unde? întrebă el surprins.

       - Înăuntru, Cristian, în casă, am vorbit rar. Este casa părinților mei, aici mai mereu primim musafiri.

        Își desfăcu și el centura și am coborât deodată. Blocă mașina și mă urmă până în fața ușii. Mi-am căutat cheia în geantă, dar ușa se deschise brusc.

       - Bună seara, scumpo! Te-ai întors repede, mă întâmpină tata.

       - Bună seara, am răspuns amândoi și abia acum tata îl observă pe Cristian.

       - Oo, tu trebuie să fii prietenul Elenei de la facultate, Cristian, nu-i așa?

       - Da; domnule, mă bucur să vă cunosc, vorbi el și făcu un pas în față, pentru a da mâna cu tata. Lumina din încăpere câzu pe fața lui și l-am văzut pe tata privindu-l uimit.

       - Pentru numele lui Dumnezeu, băiete, ce ai pățit?

       - Marco, am spus eu în timp ce intram în sufragerie.

        Tata nu mai spuse nimic, doar ridică din umeri în semn de neputință. Mă rugam în gând doar ca Cristian să nu ne creadă o familie de nebuni.

       - Așează-te, fă-te comod. Mă duc să îti aduc niște gheață. Vrei ceva de băut?

       - Nu, mulțumesc.

       - Eu merg înapoi la culcare, mama ta deja doarme, ne anunță tata. Mă bucur să te cunosc, Cristian.

       - Și eu, domnule.

        Am intrat în bucătăria zugrăvită în verde crud și m-am dus direct la frigiderul dublu. Am scos din el punga cu gheață, am desfăcut-o și am pus câteva cuburi într-un prosop, apoi m-am întors și i l-am înmânat lui Christian.