Capitolul VII

26.2K 1.7K 432
                                    

        Încă îi mai simțeam degetele pe obraz. De ce naiba simțisem acei fiori, doar eram perfect conștientă că un bădăran tot un bădăran rămâne, un gest nu schimbă o întreagă personalitate. Și totusi...

       - Domnișoară Elena, doriți, vă rog, să repetați ceea ce tocmai am spus?

        Vocea groasă a profesorului care îmi pronunța numele mă făcu să tresar și să revin la realitate.

        M-am ridicat în picioare.

       - Îmi pare rău, domnule profesor, nu am fost atentă, am spus rușinată.

        Profesorul mă privi pe sub ochelarii lui rotunzi și apoi spuse:

       - Știu cât de mult muncești și cât esti de silitoare. De aceea te iert, de data aceasta.

       - Mulțumesc, am șoptit și m-am așezat la loc.

        Concentrează-te!

       - Ce a fost cu tine azi? mă întrebă Maria, în timp ce ne îndreptam spre casă.

       - Nimic, de ce?

       - Mi s-a părut că ai fost cam visătoare. Și nu îți stă în fire.

       - Nu am reușit să mă odihnesc cum trebuie aseară, am mințit. Cum ești cu Andrei?

       - Bine, zâmbi ea.

       - Mi se pare mie, sau e una dintre cele mai lungi relații ale tale?

       - Da, este, chicoti ea ca un copil. Nu stiu de ce, dar simt că mi se potriveste, că are ceva ce ceilalți nu au avut pana acum.

       - O viață destrăbălată? am glumit. O, stai, de fapt și câțiva dintre ceilalți aveau.

        Am râs amândouă.

       - Vrei să ieșim mai tarziu?

       - Maria, este luni!

       - Știu, dar nu stăm până tarziu. Doar mâncăm o înghețată.

       - Bine atunci, am acceptat.

        La ora patru mi-am făcut apariția la gelaterie, unde Maria si Andrei deja se sărutau cu foc la o masă.

       - Cred că voi doi aveți serioasă nevoie de o pauză, am spus râzând.

       - Hei! exclamă Maria și se ridică să mă pupe. Andrei îmi făcu cu mâna.

       - Nu a-ți luat nimic?

       - Nu, am vrut să vă așteptăm și pe voi, răspunse Andrei.

       - Voi? am înghețat. Care voi?

       - Vine și Marco cu Ina.

        Haide! Nu există o zi lăsată de bunul Dumnezeu fără să îi văd pe ăștia doi?

         Am așteptat să își facă apariția "vedetele". Perfect, vor fi două cupluri si eu singură. Minunat.

        Ca printr-o amară coincidență, Marco se așeză exact în fața mea, în timp ce lipitoarea de Ina se lipise de brațul lui. Nu trecuseră cinci minute, căci iși mai făcu apariția un băiat draguțel, înalt și destul de musculos. El dădu mâna cu Andrei și cu Marco.

       - Salut Saul, îl întâmpină Andrei.

       - Hei, îl salută și Marco. Ce faci aici?

MarcoWhere stories live. Discover now