Marco

Capitolul VI

        Am icnit și mi-am lăsat capul pe umărul lui. Își continuă tortura dulce a sânului, în timp ce cu cealaltă mână coborî spre coapse, ridică puțin rochița vaporoasă și îmi mângâie pulpa piciorului, urcând lasciv tot mai sus și mângâind materialul din față a chilotului. Dinții lui îmi prinseră lobul urechii și îl supse, făcându-mi stomacul să explodeze, în timp ce își strecură mâna în chiloții mei și mă atinse acolo.

        Un geamăt îmi scăpă printre buze când începu să îmi maseze locul sensibil și am simțit că mă pierd când își introduse încet un deget. L-am simțit excitat la maxim prin pantaloni și asta mă înnebunea.

       - Bună, Bela. Elena este înăuntru?

        Vocea blândă a lui Vlad trecu prin ușă și am deschis ochii speriată. Mi-am redresat poziția, amețind puțin și m-am întors spre el. Avea acel rânjet pervers și mulțumit pe față.

       - Ce spuneai? Prezența mea nu te afectează?

        L-am privit cu ciudă.

       - Oh, mai taci! Am spus închizându-mi cu degetele tremurânde nasturii rochiței.

        Mi-am trecut mâinile prin păr și m-am așezat la birou, în timp ce el îmi copie gestul, dar într-un mod mult mai relaxat și plin de sine.

        Vlad bătu în ușă și întră după ce i-am răspuns.

       - Bună, iubito! Zâmbi el. Hei, salut Marco!

        Cei doi se salutară bărbătește și apoi Vlad se aplecă peste birou și mă sărută cast pe buze, Marco

       - Am venit să văd cum te simți, spuse el îngrijorat.

       - Bine, am spus și l-am văzut pe Marco, stând picior peste picior, cum își bagă în gură degetul care mai devreme a fost în mine, gustându-l cu poftă. Sunt... ăăă... da, am spus într-un final, simțind cum îmi arde fața de rușine! Aproape mă dăruisem acestui bădăran nerușinat!

       - Ești sigură? Ai febră, draga mea. Toată arzi. De ce nu îți iei câteva zile libere?

        Marco rânjea cu toată și îmi venea să sar peste birou și să îi scot ochii!

       - O să am timp să mă odihnesc în vacanța noastră specială de Crăciun, am răspuns cât de dulce am putut și am auzit arhangheli cântând: "Aleluia!" când fața lui Marco ajunse pe podea. Mă privi încruntat, cu maxilarul încleștat.

       - Mă bucur că ai acceptat, zâmbi Vlad, apoi ne salută și ieși din birou.

       - Nu pleci nicăieri cu el! Aproape strigă Marco nervos.

       - Și de ce nu, mă rog? L-am întrebat pe un ton superior, ridicând o sprânceană. Este iubitul meu până la urmă.

       - Vrei să te fut aici pe birou, ca să îți demonstrez o dată pentru totdeauna de cine ai nevoie cu adevărat?

       - Nu ai îndrăzni, am șoptit cu ochi mari, cuvintele lui explodând în stomacul meu.

       - Privește-mă, tună el, ridicându-se brusc în picioare.

       - O să țip! l-am avertizat, ridicându-mă și eu cu teamă.

       - De plăcere.

       - Ești nebun?

       - După tine.

       - Ieși!

       - Acum te comporți ca un copil, mă avertiză el.

       - Marco, mă scoți din minți! Îmi distrugi tot echilibrul, încetează să mai faci tot ce faci tu de obicei! Am incercat să îl cert, dar pentru ce anume îl certam? Pentru că îmi dăruise plăcere? Era irelevant!

        Am oftat.

       - Nu mergi nicăieri cu el, Elena, repetă el serios.

       - Este prea târziu pentru asta acum, am spus privind în jos. Ai întârziat, Marco.

       - Vrei să dispar din viața ta? L-am auzit întrebând și vocea îi vibră de durere.

       - Cred că așa ar fi cel mai bine, am șoptit, dar sufletul meu se sfâșia încet.

       - Dacă tu chiar asta îți dorești... dar am două condiții, spuse el și l-am privit uimită. Terminăm afacerea asta pe care am început-o împreună.

       - Cu asta pot fi de acord, am aprobat. Și a doua?

       - Vreau să te mai am încă o dată.

        Ceea ce Marco îmi ceruse, era atât de absurd și nebunesc încât chiar și acum, după o săptămână în care eu mă ocupasem cu actele spațiilor și reabilitarea lor, îmi venea să râd și să fac o criză de nervi. În același timp. Acesta era prețul pe care trebuia să îl plătesc pentru a mă lăsa în pace? Nu aș putea să fac așa ceva, cel puțin nu din propria mea inițiativă. Crede că îl voi ruga să se culce cu mine, cum spre rușinea mea, m-a mai făcut să o spun înainte? Asta era în trecut, eram tânără și ușor influențabilă. Asta nu se mai aplică acum.

        Nu îl mai văzusem de atunci, pentru că circumstanțele nu aveau nevoie de amândoi în același loc, dar nici nu puteam să îl mai privesc în ochi. Ceea ce simțisem când el mă atinse... amintirea aceea mă excita și acum. Dar, bineînteles că nu era singurul bărbat care știa să atingă o femeie! Dar, era singurul care știa cum să mă atingă pe mine, iar asta mă înnebunea. El mă înnebunea.

        Nu puteam să o scot la capăt nici cum cu el, și aproape mă dăduse de gol în fața lui Vlad. Oare chiar avea de gând să mă lase în pace dacă mă mai culcam încă o dată cu el?

        Oh, Elena, te rog nu îmi spune că tu chiar iei în considerare și varianta asta!