Marco

Capitolul V

       - Mereu, David, am spus râzând și apoi am închis.

        După nici o jumătate de oră, el mă sunase înapoi, mă anunțase că proprietarul îmi acceptase oferta și îmi va comunica adresa. Eram mulțumită de cum decurse totul până acum, așa că mi-am făcut curaj, gândindu-mă că este în scop strict profesional și l-am sunat pe Marco.

       - Alo?

        Vocea lui îmi trimitea fiori chiar și prin telefon.

       - Marco, sunt Elena. Te-am sunat să te anunț că este posibil să fi găsit una dintre locații, iar astăzi avem cheile să o vizităm. Crezi că ai putea sa vi să vedem despre ce este vorba?

       - Unu la mână, mi-ar face plăcere, și doi, crezi că nu te-aș fi recunoscut?

        Am ales să evit a doua întrebare și am spus doar:

       - Îți trimit imediat un SMS cu adresa și ne vedem acolo într-o oră.

       - Ok, mulțumesc.

        Mi-am făcut puțină ordine printre dosare și am lăsat-o pe Bela să îmi preia toate apelurile de la birou, apoi am pornit spre adresa respectivă. Marco deja era acolo, sprijinit de un Range Rover negru și fumând o țigară.

       - Asta e mașina ta? Întrebă el amuzat când am coborât, în loc de salut.

       - Nu și tu, am oftat.

       - E minusculă, chicoti el.

       - Nu e adevărat! m-am bosumflat. Este perfect simetrică cu statura mea!

        Râsul lui mă binedispuse și pe mine, deși nu voiam să recunosc.

       - Mergem? L-am întrebat cu o nerăbdare ușor exagerată.

       - După tine, șefa! Luă el poziție de drepți.

        Mi-am dat ochii peste cap și am luat-o înainte.

       - Într-o zi, jur că o să îți pun la punct privirea aia! l-am auzit spunând cu o voce joasă și serioasă, iar mie îmi tresări inima de emoție, însă am continuat să merg, prefăcându-mă că nu l-am auzit.

        Clădirea era imensă, pe un singur etaj și în întregime din beton. Anii în care nu fusese folosită își pusese amprenta asupra ei, dar avea o poziționare foarte buna și o curte spațioasă.

        Am deschis poarta cu cheile primite de la David, mă întâlnisem cu el înainte să vin aici, și am intrat în curte alături de Marco, care privea clădirea impresionat. Am ajuns și în fața ușilor enorme ale hălii și de data aceasta l-am lăsat pe Marco să deschidă. Era enormă.

        Nu avea alți pereți în interior, doar piloni de susținere, geamurile erau sparte aproape toate și iluminarea nu funcționa.

        Am înaintat pentru a vedea mai bine până unde se întinde suprafața halei și m-am întors spre Marco. Din cauza semi-întunericului și a faptului că stătea întors spre mine, puteam să îi desting doar jumătate din față.