Imi simteam trupul greoi, iar Mayla din oglinda, ma privea trista, melancolica si cufundata intr-o stare plina de adrenalina. Ma surprindea faptul ca inca mai aveam acea sclipire inocenta ca acum sase luni de zile. Ce se intampla acum sase luni de zile?
Numele lor imi erau necunoscute, chipurile invaluite in mister, iar simpla lor existenta parea irelevanta fiintei mele. Cat de multe lucruri se pot schimba in sase luni de zile. Eu eram o anonima, care abia daca putea sa patrunda in lumea aceasta si in ierarhia sociala a micului nostru liceu. Cu toate astea, din acea zi de decembrie, spanzurata de mainile destinului, totul s-a schimbat. Mai precis, viata mea s-a schimbat.
Telefonul incepu sa sune, iar eu am fost trezita din hipnoza care usor usor ma ducea inapoi in trecut.
- Haide, esti gata? Ma intreba Andrada.
- Ma mai machiez putin si plec in 5 minute. Voi unde sunteti ?
- Eu abia ce am coborat din autobuz, dar cred ca Diana e deja acolo.
- Ok, sa ma asteptati.
- Stai linistita. Nu incepe nunta..Adica banchetul fara tine.
- Ha ha.
Si am inchis, oferindu-i Maylei din oglinda un zambet.
Haide Mayla trebuia sa se intample si asta nu crezi!? Trebuia sa existe si un final, nu?.Da! Dar nu vreau! NU vreau sa ii pierd. Ma doare. Mayla! Purtam conversatii cu mine insami. Dureros.
Si am inchis ochii, strangand usor, pleoapele ce deja se simteau ingreunate de primul strat de rimel aplicat. Cateva lacrimi au curs, dar mi-am redresat starea, scuturandu-mi capul, bretonul asezandu-se imediat.
Daca destinul te-a adus pana aici, macar poti avea incredere in el si in continuare.
Am zambit si mi-am continuat micul ritual, sperand ca totul avea sa fie bine. Rochita mea nu e prea sofisticata. La spate se lasa pana la nivelul gambelor, iar in fata pana la jumatatea coapselor. Vaporoasa, de zi, o rochie care ma avantajeaza din toate punctele de vedere. Am accesorizat-o putin, dar nu prea pompos cu o geanta si niste accesorii mici. Nu voiam sa fiu floarea de decor, dar nici mireasa din centrul banchetului. Am inspirat adanc si am mers spre capatul scarilor, tragand aer in piept.
- Sunt gataa! Apoi am coborat treptele, strangand manerul gentii, in semn de nerabdare.
∞
Balerinii mei negri incercau sa stranga sub talpile lor o bucata de lemn. Privirea mea cerceta peisajul, in asteptarea Dianei, care se parea ca intarzie. Andrada era cat se poate de casual imbracata, iar asta imi placea. Nu voiam sa atragem atentia prea mult, nu era banchetul nostru. Ei trebuiau sa straluceasca.
- Deja ii vezi nu? Intreba Andrada, respirand usurata ca ma intreba asta.
- Da. Si ea se va distra presupun. Am zis fara prea multa trgaere de inima.
- Care ea? Zise Andrada, putin panicata pentru ca nu avea abilitatea sa imi citeasca gandurile.
- Niky.
- Te referi la Niky, individa de pe Dorobanti? Pufnise in ras.
- Nu, ma refer la iubita lui Bogdan, Andronovici Patrisia Nicoleta. Am zis incercand sa nu chicotesc la gluma facuta de Andrada.
- Mayla, renunta de a te mai comporta asa. Nu iti face bine.
- Am de gand sa nu ii zic altfel..Pana acum nu mi-a facut nimic..
