Ultimele doua zile de scoala, din saptamana, voiam sa treaca rapid. Abia asteptam weekend-ul. Roxana mi-a trimis diverse detalii cu adresa unde locuieste si ora la care trebuia sa fiu la ea. Joi ne-au venit rezultatele la teze si usor usor puteam sa incep sa imi fac planuri pentru ziua mea de nastere.
Era ultima zi. Alergam. Era fix si eu abia intrasem pe aleea care ducea catre poarta elevilor. Rasuflam greu, iar ceata groasa, nu te lasa sa vezi prea multe detalii ce tin de peisaj. In fata portii noastre. O masina rosie era parcata, insa semnul incepatorului mi-a atras atentia. Marca? Nu aveam nici cea mai vaga idee. Nu stiu mai nimic despre masini. Atata timp cat imi place culoare, acea masina are o sansa in fata mea. Destul de superficial, ar zice baietii, nu? Dar pur si simplu nu pun pret pe masini si mai ales pe marca lor. Abia stiu ce masina au parintii mei.
Ajunsa in clasa, am intrat rapid, rasufland usurata cand nu i-am vazut fata profei. M-am facut comoda in banca mea, dupa ce am salutat cateva fete, iar Andrada citea. Lasa cartea jos si spuse cu o voce somnoroasa:
- Neata. Cam tarziu. Ii placea sa ma sicaneze.
- Hei. Aseara am adormit greu..
- Ce ganduri te-au tinut treaza? Unele blonde, cu esarfe asortate si ghete lucioase?
- Ha ha! Si am dat sa o imping, dar ea s-a ferit.
Profa a intrat, iar eu a trebuit sa ma potolesc din conversatiile mele, aranjandu-mi cartile pe banca putin murdara de creta. Aveam sa il bat pe Nedelcu daca urma sa mai arunce cu buretii plini de creta prin clasa.
- Si sa va uitati si pe exercitiul 9. Spusese profa la sfarsitul orei, ce atrecut destul de repede.
- Ce naiba are exercitiul 9? Ma intreba uimita Andrada, care acorda cea mai putina importanta limbii romane, din motivele ei.
- Ce are, ma? Ii zic absenta, deschizand cartea.
- E in latina, asta are.
- Poftim? Si incep sa citesc: Traduceti cuvintele de mai jos in limba romana.
Toate erau in latina. Un sir lung de 20 de cuvinte in latina. Multi, la iesirea profei din clasa au inceput sa injure, sa rada si sa tranteasca cartile. Era pe bune dreptate. De ce ne-ai da la profilul real, cuvinte de tradus din latina in romana? Toti m-au privit cu un oarecare sarcasm. De ce? Ii tinusem partea profei inca din clasa a noua. Multi au vrut sa o schimbe pentru ca de multe ori vorbea pe langa subiect, aveam sa dam bacul si nu ne invata mai nimic, insa mie imi placea de dumneaei. Reciproc? Nu, in niciun caz.
- Haideti mai ca nu e chiar atat de greu. Vorbim cu astia de la uman sa ne ajute sau cu internetu'! Am strigat catre cateva fete si Nedelcu ce isi lua geaca pe el, plecand la fumoar.
- Eu nu am ce discuta cu umanistii! Sunt fraieri si prosti. Rostise Maria Craciun, prietena cu Mihaela Pogonici.
"Bine ca esti tu mai desteapta!'' Am gandit, intorcandu-ma cu fata spre Andrada, care rasucea o alta fila din cartea ei, incercand sa nu se bage in discutie.
Nu mi se parea corect cum gandea Maria. De ce umanistii ar fi prosti? Da, intr-adevar poate ca materia de la clasa, la ei, este mult mai usoara, mult mai putina si poate seriozitatea nu este la un nivel ridicat, dar cu toate astea de acolo vor iesi peste ani, avocati, profesori, translatori etc. Multe meserii care ajuta societatea. Am multi prieteni la profilul uman, mai ales la filologie, care nu sunt deloc fraieri sau prosti. Ce gandire!
Mai erau cateva minute pana se suna, cand am decis sa merg pana la magazin. Afara frigul iti putea lasa urme pe corpul cald. Am privit pe terenul de sport. Nimeni. Doar coada scurta de la magazin. Ceata era atat de groasa, incat poarta era cufundata intr-o mare de necunoscut, albicioasa. Nici urma de Stefan, nici macar prietenii lui.
