Pasii mei au facut ca parchetul, putin uzat, sa scartaie ciudat si singuratic, lasand ca ecoul sa manance din gol. Usa pe care abia am atins-o se izbi usor, lasand loc ochilor mei sa priveasca intreaga clasa goala. Femeia de serviciu pe care tocmai am salutat-o, probabil ca lasase geamul deschis, caci frigul dur al lunii noiembrie curatase aerul. Ahh, de parca iti ingheata si sufletul!
Talpile cizmelor mele isi gasisera locul, pe marginea bancii, iar degetele mele umblau pe Facebook, in cautare de mesaje sau notificari. Nu puteam sa spun ca iubesc facebook-ul, dar cu siguranta nici nu m-as fi putut lipsi de el mai mult de cateva zile. Mi se pare o necesitate, desi pentru unii, cu certitudine aceasta aplicatie a dat dependenta. Am privit ceasul, care avea crapata rama in partea dreapta, nesesizabil, doar daca in timpul orelor de fizica sau matematica, peretii par cele mai interesante lucruri din incapere. Era destul de tarziu si Pancu nu isi facuse aparitia. De cate ori ploua, ningea sau peste nopate frigul se intensifica, Pancu sau oricine altcineva care venea dimineata intarzia. Macar am vreo tema de copiat? Ce ore am azi?
Si intra, cu obrajii ei proeminenti, ca sa nu zic dolofani, cu rujul ei strident, ieftin si cu geaca ei inchisa pana in gat. Gafaia, destul de puternic, lucru ce ma amuza. Bineinteles, ii stiam povestea vietii ei, care o chinuise destul de mult, dar cu toate astea, fata de colegi si fata de societate, ea avea un comportament dublu, fatarnic ce de multe ori cerea indurare din cauza tampeniilor pe care le scotea pe gura si din cauza faptului ca de multe ori vorbea pe langa subiect.
- Neata.
- Neata. Nu mai pot! Striga.
- Ce ai facut Pancu? Ai alergat?
- Da de unde!? M-a condus un tip din Eminescu si nu stiam cum sa fac sa scap de el. Aproape ca am alergat 3 strazi pana aici. Uh! Si mai este si frig!
- Dar cum de te cunoaste? De fapt chiar nu imi pasa, dar recunosc ca din lipsa de ocupatie, din lipsa de subiect de glume, de multe ori o intrebam si nu eram singura, despre baietii pe care se presupune ca sunt in limba dupa persoana ei.
- Mi-a dat cerere pe facebook si unde mai pui ca dupa scoala ma asteapta un alt coleg de generala. Clar nu fac sportul saptamana asta! Gesticula si gafaia in acelasi timp. Huh, ce nostim!
- Cum asa?
- Nu am chef.
- Am avut vreo tema?
- Nu, din cate stiu. Si iesi din clasa, dupa ce isi lasa geaca in cuier. Mereu pleaca la baie, dupa ce ajunge la scoala. Nu stiu nici pana in ziua de azi, daca e un tic sau prefera sa stea in baie.
In clasa suntem 28 in capat, cativa baieti si 20 si ceva de fete. Raiul pe pamant pentru ei, iar dezastru pentru noi sau cel putin pentru mine. Majoritatea fetelor de la mine din clasa considera ca subiectul "baieti" este un subiect tabu, ca dragostea adevarata vine numai o data in viata, ca dragostea nu se intalneste in liceu, ca "Mama si-a gasit dragostea in facultate", ca baietii sunt toti niste mitocani si lista poate continua, iar intrebarea mea pentru ele este:
- Si de ce nu interactionati voi? Sa vorbiti voi cu ei?
- Sa facem noi primul pas? Mayla esti complet lipsita de tact! Asta vezi numai in filme!
Lipsita de tact sau vreau sa imi traiesc viata de liceu asa cum se cuvine!? In prima faza, am incercat sa le povestesc despre gusturile mele in materie de baieti, fiecare a incercat, la renumitele "discutii ca intre fete", dar concluzia finala a fost ca toate vor sa devina medici. Cum s-a ajuns de la baieti la medicina? Ei bine, orice e posibil cu niste colege ca ale mele, puse numai pe invatat, care cred ca in societate te vei prezenta numai cu acel mic carnet de note si diplomele din liceu. Nu am nicio probleme in a ma gandi la viitor, din contra stiu ce vreau de la viata inca din clasa a patra, dar asta nu inseamna ca nu pot vorbi cu mai multi baieti, nu pot flirta sau nu pot sa imi "caut/gasesc'' dragostea "adevarata"!
