Painea prajita mirosea usor a ars asa ca am indepartat-o usor cu furculita, inmuind-o in pata de dulceata pe care mi-am pus-o pe farfuria mica. Televizorul avea un volum rezonabil. Tata se intorsese de la Bucuresti cu o seara inainte si tocmai ce cobora scarile, lasand ca papucii lui sa ii anunte intrarea. Mi-am asezat mai bine piciorul sub mine, fara a constientiza ce urma sa se intample.
- Neata tati! Am zis ca un copil rasfatat.
- Buna dimineata pui. ''Pui?" Am intrebat in sinea mea si cu toate astea suportam acel alint.
- Cafea? Intreba bunica-mea.
- Da, dar putina. Am mai baut una azi. I-a raspuns el, pe vocea lui groasa.
- La ce ora te-ai trezit? Am intrebat.
- Pe la 5. Nu mai aveam somn.
- Ora 5? Eu la ora aceea inca eram in fata Big-Ben-ului. Am zis visatoare, privind tavanul.
- Ce vise mai ai si tu!
- Vise care vor deveni realitate. Am spus usor bosumflata, sorbind din cana pe care o aveam in fata farfuriei mele.
Tata se apropiase de masa si de scaunul meu si ma batea cu doua degete peste umar tinand o cana pe jumatate plina.
- Vei strica scaunul.
- Pff! Am pufnit lasand ca piciorul meu sa revina pe papucii mei de casa, pe podea.
Tata? Genul de om dichisit, politicos, educat, cu bun simt, cu un simt al umorului dezvoltat, ordonat, meticulos si in acelasi timp, de rare ori suparacios si ia unele subiecte prea in serios. Am spus ca e un bun bucatar? Pentru ca asa si este. Avem destule lucruri in comun: ciocolata, pizza, pastele, inghetata de ciocolata si lista poate continua.
Telefonul meu scosese un sunet lung, ce imita clopoteii de Craciun. Primisem un mesaj. L-am luat repede in mani si am privit ecranul: 1 mesaj nou - Roxana
''La ora 12 sa fii la mine. Suna-ma cand vezi mesajul. ☺"
Am zambit la ecran, luand o ultima inghititura de ceai din cana. M-am ridicat rapid si luandu-mi papucii in picioare, am inceput sa alerg pana sus, auzind-o pe bunica-mea, in timp ce urcam scarile.
- Nu mai mananci ?
- Nu! Sar'mna! De fapt asa raspundeam mereu. Politicosul ''Sarut mana'' a suferit o transformare in "Sar'mna"care se aude exact cum l-am scris. Dragut, nu!?
Dupa ce am reusit sa vorbesc cu Roxana si mi-a dat aproximativ toate detaliile, am intrat in camera mamei. Era intinsa in pat si se uita la un film politist. Le adora si chiar cred ca i-au dezvotat pe parcursul vietii abilitatea de a sti oarecum neprevazutul, imi erau indiferente. O alta calitate de a mamei.
- Mam, ma duci tu la Roxi? Am intrebat rapid.
- Nu prea ma simt bine, dar daca vrei te duce Veronica.
- Serios mama?
- Da si dupa vin eu si te iau..
- Dupa vreau sa ies in oras..
- Pe frigul asta?
- Mama!
- Bine. Vedem.
Si am iesit oarecum imbufnata, retragandu-ma la mine in camera. Orice adolescent la nervi, inceteaza sa mai aiba o gandire logica, plina de claritate si se enerveaza mai pe toata lumea, mai din orice. Printr-un moment din acela trecusem si eu. Dupa ce am facut un dus si m-am schimbat, am primit un alt mesaj de la Roxana:
''Ia o pereche de pantofi negri si fondul tau de ten cu tine."
Mai exact ce urma sa fac? Sa o ajut cu niste fotografii. Adica sa pozez? Probabil. Orice era posibil.
Horoscopul Andradei? Vorbea despre alte aberatii cum ca sagetatorii isi vor largi orizonturile pe toate planurile. Pff! Sa fim seriosi.
