Incercam sa imi aranjez gratioasa fusta de la unforma pe solduri, cand mama intra in camera mea, chinuindu-se sa isi prinda lantul ei preferat de argint la gat. Parul sau proaspat vopsit, de un roscat inchis, parea ca o face mult mai tanara.
- Ma ajuti?
Am rasuflat de parca m-ar fi pus sa car un kilogram de cartofi, ca intotdeauna si am ajutat-o. Dupa ce mi-am aplicat machiajul meu usor si cat se poate de natural, am inchis televizorul. Unele fete nici macar nu l-ar numi machiaj insa eu o fac, am coborat treptele, plina de viata si optimism.
Am tras cu ochiul afara, pe geam. Copacii se vedeau cum isi gasisera din nou verdele crud, alaturi de iarba deasa si proaspat tunsa. Luna Mai e o luna cat se poate de fermecatoare. La televizor dadea horoscopul, iar eu l-am ascultat, atenta.
Sagetator. Sunteti prinsi in niste sentimente de care nu sunteti siguri. Nu va aventurati prea mult!
- Serios!? Am strigat privind ecranul televizorului.
- Shht! Intra mama cu peria ei de par in mana, in bucatarie. O trezesti pe bunica-ta.
- Ehh.. Am zis inchizand televizorul si luandu-mi sticla cu apa pe care am indesat-o in geanta mea de scoala, tip ghiozdan. Am coborat treptele care duceau catre garaj, unde se afla masina. Mama in tot acest timp, ma urma, auzind cum brelocul de la chei zornaia de parca venea Craciunul.
- Sa stii ca tata vine luna care vine.
- Ahh, ce tare. Acum in ce tara e? Am zis, fericita.
- Prin Norvegia. A zis ca e un frig crunt!
- Sa ii zici sa imi aduca un magnet cu Santa Claus* .
A schitat un zambet, apasand butonul, ce ne permitea sa intram in masina. Avea sa fie o alta zi complicata sau cel putin eu asta presimteam. Nu ma inselasem chiar deloc. O alta zi in care destinul imi facea program, o alta zi in care eram doar un pion, iar timpul era presat in clepsidra.
∞
Liceul era cufundat intr-un miros primvaratec de care mi-a fost dor, insa incepea sa imi aminteasca de sfarsitul scolii ce era aproape. Nu m-ar fi deranjat, daca nu eram indragostita de acest pusti, cu un aer usor flegmatic si adolescentin, iar mai nou sentimentele mele erau rascolite si de ''baiatul rau'' din gasca, cel mai bun prieten.
Dupa ce am reusit sa ma desmeticesc cu ce ore aveam si teme pe ziua respectiva, m-am reafisat in fata portii asteptand-o pe Andrada, care ma sunase ca va ajunge in cateva minute. 7 si cateva minute, iar masina lui sosise. I-am urmarit parcarea care trebuie sa recunosc ca devenea din ce in ce mai buna, mai structurala si mai buna. Se vedea ca practica il ajutase, insa Alex neavand masina aparuse ca de nicaieri. ma mira ca nu coborase din jeep-ul rosu. Zici ca e masina lui Mos Crfaciun la ce rosu are! Imi arunca o privire, usor superioara, cand cobora, iar Andarda isi facu aparitia. i-am multumit lui Dumnezeu, caci asa puteam sa plec de acolo.
- Neata.
- Hei.
- Ce ai patit?
- Nimic. Doar ca ma uimeste comportamentul lor.
- Iar si-a dat ochii Alex peste cap? Pufnise ea sarcastica.
- Nu, de data asta celalalt.
- Parca ar fi niste adolescente imfumurate in perioada lunii!
Am pufnit intr-un ras cat se poate de sincer si spontan. Intr-un fel dur, ii caracterizase si cu siguranta scopul a fost atins: sa ma scoata din acea stare de melancolie.
