Asteptarea care ma macinase luase sfarsit. Maine aveam sa ii revad ochii lui mari si plini de incredere, zambetul sau larg si sincer si tot ce apartinea de el. Faptul ca imi lipsise si ma facuse sa ma adancesc intr-o stare de reverie, in care imagini si secvente din saptamanile anterioare imi apareau, ma durea. Eram intinsa pe pat, iar lumina stinsa, lasa ca televizorul pornit, sa isi lase lumina prea alba sa lumineze camera. M-am intors pe o parte si am incercat sa adorm. Si am reusit, cu greu, insa am reusit.
∞
Ne indreptam spre scoala, pe aleile paralele cu liceul meu. Andrada mergea calma, cu mainile in buzunar. Tot drumul palavragise despre noua ei pasiune care era de la noi din liceu. M-am decis sa nu o judec. Sorin. Dragut, nu?
Pur si simplu, faptul ca il revazuse prin vacanta de cateva ori in masina lui alba, fermecatoare si extrem de bine pus la punct, o vrajise. Ei bine, pentru mine era ca o usurare si cu siguranta ca ma bucuram pentru ea. Mai aveam cativa pasi si ajungeam la inceputul stradutei pe care deja stiam ca avea sa fie ocupata de o masina rosie mare, fix in fata portii liceului, insa surpriza! O masina mare neagra, asemanatoare cu cealalta trona acum, in jurul ei stand Bogdan, Alex si cu retsul grupului.
- Mayla! Rostise Andrada suspicioasa facand ochii mari.
- A cui o fi ? Am intrebat fara nicio retinere.
- Cred ca a lui Bughi. Spuse ea sarcastica, incepand sa rada.
Am observat cum cativa boboci ce incepusera sa fumeze priveau mirati studiind masina. Trebuie sa recunosc ca fara nici cea mai mica retinere chiar nu ma pricep la masini. Parea din cate am vazut un Hyundai, insa creeam ca un alt prieten din grup si-a luat masina. Asta pana cand picioarele mele au ajuns in dreptul lor. B 15 BOG
Andrada schita un zambet, pufnind in ras. Chiar nu trebuia sa faca asta. Bogdan era cu spatele povestindu-le la prietenii lui, care facusera un semicerc in jurul sau ascultandu-l, s-a intors. Ochelarii de soare ii purta bagati in..Camasa!? Am simtit cum genunchii mei au tremurat usor, vibrand. Daca Alex arata bine in camasile lui albe sau in culorile lui deschise, Bughi cu siguranta era mult mai sarmant, iar stilul sau avea o clasa de superioritata involuntara. M-a privit scurt, iar Alex isi drese glasul rostind aparent indiferent.
- Asa frate si ia zii continuarea!
- Bun si dupa ce am mers. Continua Bogdan, fiecare vazandu-si de actiunile lor.
Am simtit cum abia asteptam sa intru in liceu ca sa pot sa ii spun ceea ce simteam Andradei. Imi fusese atat de dor, incat impactul inca il resimteam in degetele mele buimace, in vocea mea usor staersa de parca il vazute pe Leonardo Dicaprio.
- Cam narcisist baiatu'!
- Urcam treptele, cand vocea Andradei ma trezi din transa.
- E singur la parinti normal ca numerele de la masina sunt legate de el.
- Bla bla bla. Spusese Andrada, asteptand parca ghiontul pe care i l-am dat.
- Ai vazut ce geaca avea Alex? Aproape ca ajungeam la clasa, cand m-am surprins.
Raspunsul era simplu. Nu. Alex nu mai existase in ecuatia cand ochii mei i-au zarut persoana lui Bogdan. El disparuse. el e doar o scapare, el e cel care imi dinamizeaza viata mai mult decat o face Bogdan, insa intotdeauna pulsul meu va bate pe un singur ritm si acela cu siguranta nu va fi pentru Alex. Cel putin asta credeam.
