Am impins plapuma, dezmeticindu-ma asupra luminei ce tocmai isi lasa razele primavaratice sa imi cuprinda camera, prin geamurile mari si abia acoperite de perdeaua subtire. Mi-am dat cateva suvite de par de pe fata si am deschis sertarul noptierei, cautand telecomanda. Am deschis televizorul, asezandu-mi perna cat mai comfortabil. Dupa ce am schimbat canalele pana ce am ajuns la Zu Tv, am zambit cand melodia ce abia incepea era de la Delia - Ipotecat.
- Pe bune!? Cum Doamne iarta-ma!? M-am strambat, incepand sa rad, datorita coincidentei create.
Dupa ce am fredonat melodia bucurandu-ma mai ales de prima strofa, intra mama, facandu-ma sa apas pe tasta volumului, ce indica semnul minus.
- Iar vorbesti singura?
- Ha ha. I-am zis incercand sa fiu sarcastica.
- Sa iti faci curat si sa lasi gunoiul in sacul asta.
Imi aseza pe pat un sac negru, proaspat rupt. Fir-ar! Si dupa ce mi-am strans patul si m-am dezmeticit asupra zilei ce incepuse deja, mi-am activat Wi-fi-ul* pentru a vedea ce mai este nou pe facebook.
Surpriza! Patrisia Nicoleta Andronovici imi daduse accept la cerere. Am tresarit de parca proful de mate avea sa ma asculte la logaritm sau la vreo ecuatie mai complicata. Un usor val de adrenalina parca imi scutura fiinta, insa instinctul imi dicta sa fac altceva. Profilul ei imi sageta o sulita prin venele abia trezite, iar fiinta mea se intrista. Motivul era simplu. Profilul ei era acoperit de poze cu ei, prin Bucuresti, ca poza de profil, fericiti, zambind larg si bucurandu-se de moment, pe acasa sau prin centrul orasului. Pozele erau extrem de multe, insa cu toate astea ma bucura un singur lucru. Era fericit. Radia de acea fericire, alaturi de ea. Si voiam ca si eu sa ii dau o sansa. Poate chiar era o fata minunata, iar oamenii din jur o judecau prea aspru. Urma sa vedem. Asa ca mi-am lasat instinctul sa actioneze si i-am trimis un mesaj.
Mayla: Heei Patrisia! ^_^
Insa parea ca nu era activa, asa ca m-am decis sa imi continui ziua, linistita, cu un program usor de urmat, incercand sa uit faptul ca ochii mei umeziti doreau sa planga din cauza pozelor de mai devreme. Trebuia sa fac curat prin camera, cateva teme, sa mai compun si sa desenez ceva din placere si in rest puteam sa stau chiar degeaba. Ca doar e vacanta de 1 Mai, nu!?
∞
Bun. Deci pe ziua de maine aveam ce sa fac. Intalnire de grup cu Valeria, fosta mea colega de generala, Mihai, varul lui Alex, de la 12 B si probabil inca o persoana sau doua. Emotii? Da, cu siguranta existau, insa trebuia sa trec peste. Nu puteam sa mai fiu acea Mayla de acum 5 luni de zile, care s-ar rusina doar daca i-ai fi aruncat o privire ceva mai intensa. Cu siguranta aveam un weekend destul de plin. Dupa ce am intrat pe Ask.fm si am vazut semnul de intrebare cu cifra 2 langa, curiozitatea mi se citea pe chip. Intrebari rautacioase, legate de faptul ac sunt slaba si inalta. Pe bune!? Alte persoane vor sa ajunga asa, insa sarcasmul si agilitatea mea recruta anonimul respectiv ca victima.
''Nu e vina mea ca ai doar un metru 50 de la pamant si ca esti cat un butoias mergator. ''
Rea? Probabil, insa uneori trebuia sa inchei anumite subiecte, fiind dur, caci oricum alte subiecte se vor deschide, oricum. Andrada era plecata la tara, dar am sunat-o pentru a schimba cateva vorbe, iar elena racise subit, asa ca era inchisa in casa, racita bocna.
- I-ai trimis mesaj?
- Da, nu!? Adica socializez si sunt prietenoasa..Pana la urma urmei asta sunt eu, nu?
