Cap. 10 - O simpla dorinta

1.5K 59 7
                                    

Final de semestru. Asteptasem acest moment inca de acum o luna de cand incepusem tezele la care nu luasem niste note extrem de mari, mai ales la matematica, unde aproape ca imi venea sa il bat pe profesor. In sfarsit puteam sa imi fac planuri pentru urmatoarele saptamani, fara sa ma gandesc ca am de facut teme, ca trebuie sa ii suport toanele profei de engleza, franceza si lista putea continua.

Eram afara cu un grup de prietene, de la filologie si discutam despre petrecerea ce urma sa se faca, inainte de Craciun, organizata de consiliul elevilor, cand o buna prietena de a mea, de clasa a 12 a, pe nume Diana Olarescu m-a strigat.

- Mayla! Ce faci, draga?

- Dianaa! Am strigat-o, mergand sa o imbratisez.

- Felicitari! Pozele sunt superbe. Ti-a placut sedinta?

- Da, normal. Roxi e geniala!

- Eu merg la fumoar. Vrei sa vii cu mine?

Fumoar.Mi-am spus, intorcandu-ma cu fata spre fete, le-am facut semn ca vom vorbi alta data, pasii mei incepand sa ii urmeze pe ai Dianei, inspre iesirea din curte, spre fumoar. Entuziasmul? Ei bine, crestea cu fiecare centimetru pe care il parcurgeam, pe zapada abia depusa. Galagia era in toi, copiii de clasele generale jucandu-se cu bulagarii de zapada prin curte.

Aproape ca ma oprisem, cand am zarit masina cea mare si rosie ce sfida orice elev, care fuma sau trecea pe langa ea. Bogdan statea langa ea, tragand usor dintr-o tigara, tinand cu mana stanga telefonul. Purta un fes gri pe cap, ce ii lasa foarte putin parul in afara. Geaca care il reprezenta o purta, lasand la vedere, V-ul bluzei. Alti cativa prieteni de-ai lui stateau razand extrem de zgomotos, in spatele masinii, pe partea soferului, masina fiind parcata ca deobicei, cu botul inspre fumoar. L-am remarcat pe unul dintre ei, un badaran de prima clasa. Il stiam din scoala generala si ma miram cum a ajuns la un liceu atat de bun cum era acesta. Facea numai probleme si era mereu trimis la directoare, pentru ca se ''agata'' prea mult de fete si asta avand numai 13-14 ani pe atunci.

Am parcurs spatiul dintre grupurile de fumatori si am privit in jur. Fumul nu era chiar atat de des, dar puteai sa spui ca acolo erau in jur de 30-50 de elevi. Fiind pauza mare, numarul varia. Si am inceput sa discut cu Diana, despre moda, despre machiajul pe care Roxi mi-l facuse si alte chestii de tipul acesta. Dupa aproximativ 10 minute in care Diana savurase din plin tigara ei, salutandu-si diversi colegi, ce treceau pe langa noi, ne-am indreptat inspre liceu.

- Ce ora ai?

- Istoria.

- Uhh!

- Mie-mi zici!? Mi-a raspuns, piciorul ei alunecand usor in fata, m-a prins de mana.

- Ah! Am scos un scancet, crezand ca va cadea. Ea mi-a zambit amuzata.

- Cred ca m-a injurat profu'! Si am inceput sa radem usor.

Zgomotul de la acel grup continua sa vina inspre urechile mele, chiund si razand mult prea tare. Mai aveam cativa pasi sa ajung catre poarta, cand am simtit cum un bulgare s-a oprit in posteriorul meu. Te rog, doar sa nu fie de la aia. Mi-am zis, intorcandu-ma si din pacate, am avut o imagine contra rugamintilor mele. Acel tip isi daduse palma cu unul dintre prietenii lui Bogdan, pulsul meu ajungand undeva inspre 100 de batai pe minut. In acel moment, altul arunca un bulgare mare inspre Diana, lovind-o in spate. Aceasta cu un tupeu, debordant, pe care mi -as fi dorit si eu s-a intors.

- Sunteti in clasa clasa a 12 a sau a 5 a? Nu vad nicio diferenta.

Izbucnirea din glas pe care o avusese Diana, isi lasase amprenta, caci Bughi nu mai statea de o parte cu ochii in telefon, ci privindu-ne. Sigur mi se pare. Mi-am spus, dar cu toate astea instinctul si orgoliul din mine, au facut ca urmatoarele cuvinte sa le completeze, fie ca voiam sa ies in evidenta in fata lui, fie ca voiam sa imi apar asa numitul orgoliu feminin.

Jocul destinului Vol. IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum