Porcescu Elena imi daduse o alta veste proasta: urma sa ne dea testele corectate. I-am dat martisor ca orice alt elev din clasa, dar cu o sila profunda. Ei bine, eu stiu engleza, dar nu cea gramaticala, ci simple expresii furate din filme, cantece si seriale. Am invatat-o din zbor, insa nu cum isi doreste orice profesor. Consider ca stau bine la acest capitol din moment ce colegii mei de clasa sunt la acelasi nivel cu mine, insa cativa fac pregatire de ani buni.
Pe 8 martie, baietii voiau sa ne scoata in oras, un amanunt magulitor si cat se poate de frumos! Aproape ca mi-am aruncat testul la gunoi, dar m-am multumit doar sifonandu-l. Era al doilea 6 pe care il luam, alaturi de vesnica morala, care se referea la aspectul meu, ci nici de cum la ceea ce aveam eu in cap. Asa era ea, insa nu puteam sa ii zic nimanui, cum ar fi diriga mama sau oricine altcineva care ar fi putut lua masuri. Astfel as fi inrautatit situatia. Cel putin asa gandeam pe atunci.
David era pe hol si era in aceeasi situatie ca mine. Azi, insa statea de vorba cu Bogdan, un bun amic si fost coleg de generala de al meu. Are parul de un saten puternic, inchis la culoare, ochi mari, dar intr-un fel goi si o alura asemanatoare cu celalalt Bogdan din viata mea. Viata ta? Pe bune Mayla? Termina.
- Hei Mayla. Spuse el, zambind.
- Hei. Ce mai faci?
- Tocmai imi povestea David cat de inteligenta e profa voastra. Am zambit.
- Crede-ma iti vine sa iti tai venele.
- Da, ia zii frate despre vecinu-tu! Zise David. Cat a dat pe ea?
- Mayla! Am auzit o voce.
Cand mi-am intors privirea era draga mea prietena Ioana Negulescu. O fata maruntica, dar cu un aer oarecum de timiditate. Nu are deloc incredere in ea si probabil ca acum voia sa imi ceara sfatul in legatura cu vreun baiat. Avusesem dreptate.
- Ce zici de tipul asta? Imi arata o poza cu un boboc de pe facebook.
- E boboc, Ioana. Am replicat.
- Stiu, insa m-am cam indragostit de el.
- Off! Vorbeste cu el. Mai ales ca esti mai mare, tre sa ii acorzi atentie si incredere.
- Mersi. Tre sa fug, Vorbim diseara pe facebook.
- Sigur.
Cand m-am intors in fata clasei, Bogdan pleca, iar David acum stergea tabla. Era de serviciu. Si astfel mi-am continuat ziua, impartind mancarea mea cu Andrada si gandindu-ne la planurile noastre de viitor.
- Stii, ai mei mi-au zis ca vor sa ma inscrie la un oratoriu.
- Oratoriu?
- Da, undeva unde sa fac voluntariat. Insa nu am gasit nimic ortodox pana acum.
- Atunci incearca la cele catolice. Sunt o gramada. Am zis, amintindu-mi ca am gasit prin centru orasului pliante cu fundatii de tipul acesta.
- Daca gasesti sa imi aduci. Imi raspunse Andrada, afisand un zambet.
Diriga, Oancea Dana si-a facut aparitia. Ca deobiocei cocotata pe niste tocuri ce ii depasesc abilitatile de feminitate, mai mereu sucindu-si gleznele se aseza la catedra. Anul trecut s-a urcat pe niste tocuri de vreo 15 centimetri la premiere si surpriza! A cazut de pe scena, cand trebuia sa ii inmaneze Iasminei diploma. Astfel am fost nevoiti sa o vizitam acasa, pentru ca a avut glezna luxata.
In pauza mare, soarele cu dinti stranse in curtea liceului grupuri de elevi. Desi zapada incepea sa se topeasca, ramanand raceala iernii, primavara rasarea in fiecare zi, mai puternic. Astfel ca ma aflam prin curte cu Andrada, vorbind despre un film pe care voiam sa il vedem in weekend. La un moment dat m-am intors, cand mi-am auzit numele. Erau ei, gasca formata din trei baieti ai lui Stefan. El nu era.
