Cap. 54 - Un strop de dramatism

645 43 3
                                    

Schimbam posturile de la televizor, cand mama intra in camera. Arunca pe pat un prosop ud, pe care se stersese cand isi tremina dusul. Incercam sa ma eliberez de ziua de care tocmai avusesem parte. Ma astepta o zi lunga, singura de altfel, care ma despartea de festivitatea de absolvire. Deja chipul meu se schimbase intr-unul si mai trist. Imi amintisem cum diriga ne anuntase de asa zisul eveniment. Aveau sa defileze din fata liceului, prin centru, oprindu-se la ateneu. Minunat. Vorba Andradei:

- Zici ca va fi o inmormantare.

- Poate chiar de asta am nevoie.

- Dar Mayla..

- Nu! Pe bune, oricum ce rost ar mai avea sa cred ca mai exista o continuitate!? Vii, nu?

- Da, dar nu vreau sa suferi..

- Trebuie sa o fac si pe asta, nu? ''

 - Ce ai patit? Intreba mama.

- Nimic. Sunt doar obosita.

- Eu nu te stiu!? Zi-mi ce ai patit? Si se aseza langa mine, incepand sa isi aranjeze parul ud ce isi lasa apa sa se prelinga pe halatul ei ce ii acoperea trupul.

- Nimic mama.

- E vorba de Alex, baiatul ala, nu?

- Ceva de genul. Nu mai conteaza.

- Mama ti-am zis sa lasi lucrurile astea. ca baietii la varsta asta vor doar sa se joace...iar celalalt are iubita si..

- Mama! Am tipat. Si am iesit din incapere, lasand ca usa dormitorului sa se tranteasca in urma mea. Pur si simplu eram incapabila, sa stau si sa ii povestesc fiecare actiune, fiecare amanunt si sa aud aceeasi poveste: Ca sunt baieti neseriosi, carora le place doar sa se joace si atata tot.

Negam cum ca mama ar avea dreptate sau orice altcineva care voia sa denigreze imaginile lor. Poate ca ma comportam copilareste dar si asa eram prizoniera destinului, de ce as fi vrut sa nu imi duc drogul mai departe?

                                                                                                                     ∞

O ascultam pe Pancu a carui gura nu se mai oprea. Ne povestea despre cum ea incepuse sa vorbeasca cu unul dintre mebrii formatiei 5Sos pe facebook, iar eu incercam sa nu pufnesc in ras. Nu puteam sa cred cum restul micii ei gasti, formate din alte doua mimoze puteau sa asculte ineptiile acestei fiinte.

- Da Pancu si eu am vorbit cu Harry Styles azi nopate, dar nu mai spune la nimeni. Si m-am dat jos de pe catedra, in semn de protest plecand spre usa. Aerul din clasa devenea deja irespirabil, cu tot cu tampeniile ei.

Georgiana ma saluta in drumul ei spre baie si ma anunta ca vrea sa stam in pauza mare la o barfa pe banca. Minunat! Si asa mi-e groaza de ziua ce avea sa urmeze, asa ca de ce nu!?

Andrada cand venise imi pasa informatia ce imi adusese un zambet pe jumatate complet.

- A venit Alex..Si Bogdan.

Am rasuflat, dar am continuat sa zambesc.

- Stii ce zicea horoscopul?

- Te rog nu incepe! 

- Bine, bine. 

- cand ai de gand sa imi zici teoria ta? 

- Azi.

Am strambat usor din nas, incercand sa vad daca am avut vreo tema pe ziua respectiva. Orele au trecut aparent repede. Materia e pe final, profesorii se relaxeaza, dar gandurile mele zboara in prea multe parti.

Jocul destinului Vol. IWhere stories live. Discover now