Cap. 48 - Concurs printre sentimente

847 45 2
                                    

Amestecam usor in cana de ceai pe care o tineam stangaci, din cauza ca umarul meu imi tinea telefonul lipit de ureche. Cand vocea Dianei devenise serioasa, spunandu-mi ceea ce mi-a zis, faptul ca dadusem doua teze in acea saptamana si nivelul meu de concentrare fusese scazut, nu mai parea o asa mare drama.

- Ti-a dat accept?

- Da! Spuse Diana, usor surprinsa. Nu ma asteptam sa imi dea, insa sa trecem peste.

- Nu! Am tipat. Uita-te prin pozele lui! Zi-mi tot!

- O-key. Fie. Si se auzira cateva click-uri pe fundal.

- Are poze din Delta, cu diverse motoare. Mdeaah, altceva?

- Zii buna.

- Nu! Adica nu ma intelege gresit insa chiar nu vreau sa discut cu un astfel de..

- Nu ii mai zi taran te rog! I-am zis, dandu-mi ochii peste cap si multumindu-mi ca Diana nu e langa mine in acel moment.

- Bine..Hai ca il salut, dar sa stii ca nu e on.

- Mergi cu noi la E-Motors?

- Nu. Ai uitat ca nu am voie sa ies nicaieri? Tre sa ma ocup de invatat si recuperat?

- Yeep! Mersi mult, adica chiar ma ajuta..

- Nu ai pentru ce. Pastram legatura. Daca zice ceva iti dai seama ca te sun..Nu vorbesc cu el singura clar! Si se facuse inteleasa, ridicand tonul vocii ei.

- Ok. Vorbim.

                                                                                                                                          

In jurul orei 12, mama ma lasa in fata blocului Andradei. Un bloc inalt, destul de vechi. La etajul sapte, in papucii ei de casa roz ma astepta, vesela, tinand in maini un castron verde plin cu floricele de porumb.

- Neata. Am zis, imbratisand-o.

- Heei! dar ce fericite suntem. Ti-a scris Bogdan sau l-ai visat pe Alex?

- I-a dat accept dianei la cerere.

- Pe bune? Serios? parea socata, ceea ce era cu adevbarat socant. Mie si Andradei nu ne acceptasera cererile, un lucru cu adevarat deranjant, insa holul blocului nu parea locul cel mai bun pentru barfele noastre asa ca am intrat inauntru.

Apartamentul mirosea a ceva dulceag. Fratele ei mai mic se juca in sufragerie, insa parea prea atras de jucariile lui Lego, decat de prezenta unei straine in propria sa casa. In bucatarie, se auzea ticaitul unui ceas batran ce se sprijinea de marginea unui dulapior plin de condimente.

- Fa-te comoda. Si am mers catre camera ei, extrem de ordonata. O camaruta mica langa o baie si mai mica. Un roz pal, usor invechit acioperea intreaga camaruta, transformand-o in acel spatiu modest si intim. Pe pat se aflau cateva perne pufoase, ce mi-au atras atentia prin culorile lor vii. Biroul positionat langa dulapul cu haine era manjit de urme de carioci. se parea ca fratele ei deteriorase mai multe parti ale camerei. Mobila avea bucati lipsa la manere si era colorata sau patata, insa nu era ceva neaparat suparator sau urat, ci mai mult inestetic. Rafturile ei erau pline de carti cu fictiune, micute sticlute cu parfumuri si accesorii rasfirate dezordonat.

- Vrei sa dormi in sufragerie sau cu mine?

- Cu tine daca nu te chinui prea tare.

- Perfect. Si ne uitam si la un film, ce zici?

Jocul destinului Vol. IWhere stories live. Discover now