Ma durea mana dreapta, incat simteam cum pixul apasa prea tare foaia de caiet. Era de abia a 7 a problema din cele 20 pe care le aveam. Fizica. Teme peste teme, pe care eu oricum nu mi le faceam. Nu o inteleg si chiar daca e materie de bac, prefer sa imi bat capul mai mult cu chimia.
Tocurile dirigintei s-au facut auzite inaintea orei de istorie. Soarele ce patrudea printre bietele perdele ale clasei, se zbatea pe fata dirigintei. Incepea ca vremea sa se incalzeasca, iar asta era un lucru minunat pentru mine.
- Mayla este? Privi clasa, cercetand cu grija fiecare loc.
- Da. Am raspuns apatica.
Nimeni nu se ferea ca nu ne facusem temele, copiindu-le in continuu. Diriga avea probleme cu notele si absentele. Ei bine, eu ma incadram in prima categorie.
- Vino cu mine.
Si am urmat-o pe sala. Pogonici ca deobicei venise mai tarziu, iar cand ochii ei m-au vazut ca discut cu diriga, s-au ascuns sub o masca socata. Patetic!
- Mayla, notele tale au scazut considerabil la matematica si engleza. Ce naiba ai patit?
Diriga mea injura. Cu toate ca este o femeia unei familii respectabile, ca sa zic cu prestigiu, faptul ca poarta tocuri si costume cat se poate de dichisite nu o opreste sa vorbeasca cum vorbeste. Lucru pe care niciodata nu l-am apreciat. Asta si multe altele.
- Stiu, insa nu am..
- Pai!? Si daca stii ce facem? Vreau sa discut cu mama ta.. Ma intrerupsese.
Am crezut ca respiratia mea se opreste, iar naduseala pe care o simteam preferam sa treaca rapid.
- O puteti suna.
- Nu stiu ce faci, insa revino-ti! Ridica tonul, incat trei boboci ce intrau in clasa de langa noi, intorsesera capul, speriati.
Am dat din cap, muscandu-mi buza, in timp ce ea, tinand catologul clasei a 9 a G se indeparta pe holul care vibra din cauza soneriei. Imi venea sa plang. Ma simteam neputincioasa si firava. Ca si cum lumea mea se naruia. Nu imi pasa de note in sine, dar cand diriga ma lua la ''deoparte'' sangele mustea de nervi. Parea grav..Si era.
In clasa, desi galagia era in ton, am preferat sa imi continui temele de copiat si sa privesc la noua saptamana care de abia incepuse. Si cu siguranta avea sa fie una lunga si ciudata. Asta ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Pogonici ca o colega aparent milostiva si buna venise langa mine.
- Fata sa stii ca te inteleg si eu aveam notele tale anul trecut, insa trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor!
- Mersi, dar care e aia? Am zis plictista.
Ea se parea ca este extrem de fericita. Probabil il vazuse pe Bogdan. Isi lasa mainile sa ii umble prin par, dupa care inspira adanc, entuziamata.
- Stii melodia Happy, nu?
- Da, normal.
- Pai fii atenta la versuri..Le stii? Nu ma lasa sa termin, caci continua. Stai ca iti zic eu! Stiu ca nu stii engleza..
Si incepu sa turuie, apoi imi ciufuli bretonul, plecand. Profesorul intra. Noroc chior pentru ea, pentru ca aveam sa ii zic cateva cuvinte dure, scoase din caracterul meu, de ceva vreme. Nu inteleg de ce ma trata astfel. Nu ii facusem nimic. Chiar avusesem incredere in ea. Andrada pufni usor, lasandu-si greutatea pe spate.
- Si-o cauta, pana ii zici vreo doua. Spusese ea, plictisita trecand data pe caiet.
Am rasuflat, lasand ca nervii sa imi paraseasca trupul. Ce fiinta! Stiam ca saptamana aceea avea sa fie grea, insa nu ma asteptam la ceea ce urma.
