Stateam cu picioarele intinse ocupandu-mi timpul cu facebook-ul. Simularile au inceput, iar profesorii nu mai veneau la ore sau trimiteau inlocuitori, mai pe scurt: mini vacanta. Nedelcu si cu David pariau pe nu stiu ce joc sportiv, cateva fete vorbeau despre un serial tv, iar colegele din fata noastra discutau despre facultate. Eu? Eu preferam facebook-ul., pe cand Andrada o revista despre retete si zodiac.
As fi privit geamul, insa la poarta liceului nostru erau pe putin erau 10 masini. Pe langa Rav 4-ul lui Bogdan se insirasera si alte 9 autovehicule, ultimele modele, toate culorile, conduse si de fete cat si de baieti. Parca nu erau simularile, ci parada masinilor. Uram asemenea lucruri. Nu mi se parea ok ca starea materiala sa tina un plus pentru ce are respectiva persoana in cap si in plus daca ai masina de ce o aduci numai la simulari? E vreun talisman norocos? Crezi ca stii mai bine Baltagul sau Luceafarul daca sub capota masinii prinzi 300 de km la ora?
Pogonici le absorbea pe fiecare din priviri, comentand cu Lucian marca fiecaruia. Era ca un zgomot de radio vechi si neinteresant. Intr-adevar adora amsinile si se princepea. Probabil asta este unul dintre atuutile ei, insa stiam ca era langa geam si pentru ca voia sa vada cand iesea Bughi de la simulari.
Degeetul meu mare se oprise pe ecran, cand facebook-ul imi afisa o poza cu Cristina Martea si iubitul ei. pareau fericiti impreuna, intr-un selfie in masina. amuzant, insa tipul mi se parea extrem de cunoscut. I-am aratat Andradei, care a scos limba sub forma de dezgust, intorcand pagina revistei sale, plictisita.
Din curiozitate si lipsa de ocupatie am inceput sa ma uit prin pozele prin care Cristina era etichetata. Ajunsesem la o perioada de acum 2 ani, in care ea nu era vopsita, iar Gucci pentru ea era un subiect tabu. Vedeam o Cristina naturala, care se machia putin, isi aranja parul cat sa nu ii acopere fata si lucruri mult prea simple, pe care noua Cristina nu le-ar fi acceptat niciodata.
O poza care ma lasa muta. Era ea si cu Alex la o petrecere. care Alex? Ei bine, acel Alex care umbla mereu cu Bogdan. Nu intelegeam legatura dintre ei, insa aveam sa aflu. Andrada paru surprinsa.
- Poate o fi fost impreuna. A stat si a procesat cuvintele spuse apoi continua. De fapt, nu, nu cred. Alex e mult prea simplu pentru Cristina, dar cine stie!?
Intr-adevar nu ma pasiona subiectul, insa Alex cu siguranta nu era prea complex. era la polul opus Cristinei. Era genul de tip, care se multumeste cu ceea ce ii dai, nu vrea multe de la viata si isi vede, oarecum de treburile sale. Cata inselaciune!
Simularile date, masinile disparute. Cam asta s-a intamplat. Multi nu si-au mai continuat orele, multumindu-se sa plece, caci forta supra omeneasca la care au fost supusi li s-a parut mult prea mare. Astfel ca pe facebook am putut observa check-in-urile precum: ''Ca dupa simulare/ Am scapat!'' si lista poate sa continue.
∞
Simularile mi se pareau o treaba serioasa, pe care si eu trebuia sa o trec in calendar, insa la anul, cand voi fi a 11 a. Si totul intr-o saptamana revenise la normal. Am trecut peste cateva teste, cand m-am trezit aflandu-ma la ora de biologie cu gandurile pe alte meleaguri. Ma plictiseam atat de tare, incat am inceput sa privesc ceea ce ma inconjura. Si de aici, am pornit cu gandul la cainii de pe strada si terminand cu..Ei bine, cu subiectul Bogdan. Revenea in mintea mea, ca acea melodie de la radio pe care o auzi de prea multe ori si iti ramane intiparita. Insa profesoara, parca imi citise gandurile asa ca ma ridica in picioare.
- Spune-mi ultimele propozitii.
- Uhhmm.. Am zis cautand prin clasa o privire ce ma poate ajuta.
