Soarele sfida orice gand urat, amintindu-mi de optimismul ce zacea in mine si de planurile mele de vacanta, pe care se asezara straturi de praf, din cauza vietii mele ce luase o turnura ciudata in ultimele luni, uitand de ceea ce avea sa urmeze. Am inspirat adanc aerul acela de iunie, cand am pasit pe aleea ce ducea spre poarta elevilor. Capul Andradei se ivi din partea opusa. Am zambit larg, desi cand am vazut golul acela imens din fata portii noastre, m-a facut sa ma ingrijorez, oarecum.
'O fi patit ceva? 'M-am uitat la telefon. 7.23 de minute. Deobicei era aici.
Am asteptat ca tocurile de care beneficiau pantofii de vara ai Andradei sa ajunga langa cizmele mele perforate. Am imbratisat-o iar ea privi in jur, lasandu-ma sa ii analizez conturul ochilor zise.
- A prins vulpea rana?
- Poate doar intarzie.
Si in acel moment rotile unei masini ne bruira conversatia. Jeep-ul sau isi facu aparitia, parcand fara prea multa stangacie. Progresase. Atunci m-am intors si am plecat, urmata de Andrada. Nu voiam sa mai petrec niciun moment acolo. Doamna Sava, profa de franceza ma striga, cand aveam de gand sa intru pe terenul de sport.
- Mayla!
- Da? Saru'mana. Am zis politicoasa, incercand sa imi ascund instinctul care imi zicea ca voia ceva de la noi.
- Te poti duce sa iei un pachet de cafea de la supermarket? Ghicisem.
- Sigur. Am zambit politicoasa.
- Poftim. Te astept la cancelarie. Si imi dadu 25 de lei, pe care i-am luat fara tragere de inima.
Asta insemna ca trebuia sa trec iarasi pe langa masina lui. Rectific, caci venisera si restul..Masinile lor. Uh! Mi-am muscat buza si strangand pe langa mine geanta pe care o purtam pe umarul stang, am trecut in graba pe langa locul in care se adunasera gasca, vazandu-mi de treaba. Nu stiam ce sa fac.
- Esti ok? Ma ajunsese Andrada din urma si ma intreba, in timp ce ne indreptam spre magazin.
- Se putea sa fiu si mai bine.
- Ce ai patit?
- Nu m-am gandit la un final si tocmai am realizat..
- Ca..? Incerca sa ma faca sa continui ideea ce parca se suspenda in vid, in gol.
- E iunie Andrada. Toate planurile, totul se va termina, se va duce pe apa sambetei, iar singura fraiera care va ramane aici sunt eu, Mayla Radu! Am strigat dand din maini, strang usor pumnii ce acum rageau de nervi si frustrare.
- Poate nu va fi asa. Nu fi atat de pesimista. Lucrurile se pot schimba pe parcusrul verii.
- Cum ar fi?
- Nu stiu, dar eu asta simt. Imagineaza-ti ca nu cand vrei tu va fi finalul.
- Ce se mai poate intampla dupa terminarea anului scolar? Singurul lucru care ma leaga de acesti..Tipi e acest liceu. Odata cu treminarea liceului ei vor pleca, iar eu imi voi vedea de viata.
- Uite, vei vedea ca nu e chiar asa.
- Huh? M-am intors, privindu-i chipul ce parca ascundea ceva.
- Am eu o alta teorie.
- Pe care vreau sa mi-o zici. Am zis razand.
- Trebuia mai intai sa o clarific.
- Bine, dar imi vei zice da ?
- Ok. Fie. Dar sa nu ma bati.
Am inceput sa rad, intrand in supermarket. Am luat prima cafea ce parea ceva mai scumpa pentru gusturile doamnei Sava, cand m-am retras pe acelasi drum cu Andrada la brat. Mai erau 5 minute si se suna. Masinile lor erau in acelasi punct, parcate, iar gasca se adunase langa jeep-ul rosu, al ''sefului'' de grup. Am rasuflat apatica, crescand in mine adrenalina si emotia. Atunci ochii lui Alex s-au ridicat catre mine si si-a intors capul in partea stanga, parca inrosindu-se. Am preferat sa nu ma mai uit si sa imi vad de drumul meu. Bogdan iarasi povestea ceva si parea ca Alex e prea distras ca sa asculte.
