Suvitele Andradei acopereau foaia pe care scria ce ii dictam. S-a oprit la un moment dat, dupa ce completase lista cu ultimul nume pe care i l-am spus. Ma privi pret de cateva secunde, apoi isi rostise gandurile.
- Daca o inviti pe Pogo, de ce nu o inviti si pe Maria? Pogo era numele prescurtat de familie al Mihaelei Pogonici.
- Pentru ca mi-e teama ca va injura daca tortul nu va avea glazura ei preferata. Am spus taios si sarcastic, facand ca fata Andradei sa se transforme intr-o grimasa.
Nu ii convenea. Ea se intelegea bine cu Maria Craciun, care credea ca oamenii de la uman sunt prosti si faptul ca daca isi rupe o unghie este drama liceului. Isi puse genunchii pe marginea bancii, scotandu-si din ghiozdan o carte.
- Te-ai suparat? Am intrebat, usor indignata.
- Nu e vorba ca m-am suparat, doar ca e petrecerea ta si faci cum crezi.
Se suparase, iar eu nu eram intr-o stare prea buna. De ce? Ei bine, pentru ca tezele se trecusera in catalog, iar cea mai mare nota a mea era 8.20, adica 8. M-am ridicat de pe scaun, pentru ca tensiunea se acumulase, dar gura mea egoista, alaturi de mintea mea furioasa au scos pe gura ceea ce a urmat.
- Pana la urma Andrada, e ziua mea si eu trebuie ca eu sa ma simt bine. Am zis gesticuland. Poate voi face ceva restrans si nu invit mai pe nimeni pana la urma.
Cateva fete din fata noastra s-au intors brusc, iar eu am iesit din clasa, lasand ca usa sa se tranteasca in urma mea. Ghinion, caci Miss Sava, profa de franceza era cu un alt elev afara, langa usa.
- Mayla ce este cu atitudinea asta ? Sprancenele ei facute cu creionul se arcuisera si mai mult decat le era conturul.
- Ma scuzati.
- Ce apucaturi! Oh, mon Dieu! *
Am plecat lasand-o sa se mire de actul meu ,,lipsit de respect''. La tonomat era un tip asezat in fata lui. Probabil isi astepta cafeaua. M-am asezat langa el, tinand leul in mana si privind afara. Ninsese. Un strat destul de gros de zapada se depusese pe scarile si bancile liceului. Copiii incepusera deja sa se bata cu zapada. Cat imi dorisem zapada de ziua mea! Am zambit fara sa vreau. Fara sa observ, tipul din fata mea ma analiza, desi isi luase paharul de la tonomat. L-am privit rapid si mi-am luat o atitudine destul de acida, iar el pleca. Am introdus bancnota de un leu si aveam de ales intre ciocolata calda cu lapte sau fara. Ce decizie grea! Am apasat la nimereala. Oricum venisem doar ca sa plec din clasa. De serviciu insa, era de la o alta clasa de reala si se pare ca nici ei nu faceau dupa ordinea alfabetica. Exact ca si clasa mea.
Inapoi in clasa, o gasisem pe Andrada, oarecum mai calma si plictisita. Dupa ce profesoara intra si incepuse sa scrie un titlu pe tabla, Andrada imi impinse telefonul, usor cu rigla soptindu-mi.
- Ti-a sunat telefonul de 2 ori.
- Cine-i ?
Nu imi raspunsese. Printre intoarcerile profei intre clasa si tabla, mi-am deblocat telefonul pentru a vedea. Era fotograful. Urma sa treaca pe la liceu pentru a imi lasa CD-urile cu pozele de la sedinta foto. Unul pentru Roxana, unul pentru mine si unul pentru Aida.
- Mayla Radu ?
- Da? Am raspuns rasufland.
- Pot sa stiu ce faci cu telefonul?
- Ma scuzati.
- Pune-l imediat pe catedra, daca nu veri sa ti-l iau de tot.
Tragic! Eram furata de peisaj sau de ganduri de nu am vazut-o!? Taraindu-mi ghetele pana in dreptul catedrei, unde mi-am lasat telefonul intr-un colt, am zarit-o pe Pogonici. Statea relaxata sprijinita de catre colega ei de banca, soptindu-i diverse chestii. Nu stiam ce parere sa mai am despre ea. Imi spusese adevarul despre tipul cu masina, dar o si facuse pe "diva" cand "mi-a permis" sa stau cu ea pe acelasi trotuar. Confuz, nu!?
