Buzele mele se framantau, in timp ce clasa murmura melodia lui Edith Piah se auzea pe fundal. Eram in laboratorul de franceza si amicul profesoarei Sava, care era francez, urma sa vina la noi in liceu pentru restul zilei, asa ca aveam ce sa facem la ora ei. Atmosfera era ca de Craciun, toata lumea avea un zambet tamp pe fata, parca asteptand venirea lui Mos Craciun, cu un colind. Desi o ador pe Edith Piaf si ii stiu aproape toate melodiile, asta nu inseamna ca trebuie sa arat ca stiu cine ar fi aceasta cantareata. Lumea ar incepe sa puna prea multe intrebari, ceea ce nu mi-ar placea. Chiar deloc.
Non, rien de rien, non je ne regrette rien,
Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal, tout ça m'est bien égal.
Non, rien de rien, non je ne regrette rien.
Cateva minute si se suna, iar faimsoul francez nu mai venea. Sava stramba usor din nas, iar cand soneria ne anunta terminarea orei, incearca sa zambeasca gratioasa catre noi.
- Cu siguranta va veni la ora celalata. Pierderea voastra dragilor. Ne vedem!
- Chiar crede ca mi-ar pasa!? Spune Andrada, iscand cateva rasete pe hol, dupa ce am iesit.
Am zambit ca pentru mine, cand am observat ca grupul lui Bogdan deja iesise. Aveam o senzatie ciudata si cu toate astea daca cineva ar fi venit la mine sa imi spuna, ca voi varsa in acea zi cativa stropi de sange, nu cred ca aveam sa il cred. L-as fi facut nebun!
∞
Profesoara de romana a venit in pauza sa imparta diplomele pentru concursul la care am participat, cel cu biblioteca. Bineinteles desi m-am implicat nu ma asteptam sa primesc vreo diploma. facusem mai totul pentru sentimentele mele pe care le purtam pentru Bogdan. Pogonici ca deobicei incerca sa isi faca poze cu telefonul, in geam. O scuza veritabila pentru a putea sa ii urmareasca pe cei din gasca lui.
- Ce ai de gand sa faci in weekend? Ma intreba Andrada.
- Cred ca merg la biserica..Mamei i-a murit o buna prietena.
- Serios?
Am incuviintat. Era o buna prietena de a mamei, care din pacate trecuse pe partea cealalta. Trista cu siguranta am fost. Imi spusese dimineata, iar cheful meu de viata se taiase, caci era mama unei prietene de ale mele pe care o stiu de la 6 ani. Am copilarit impreuna. Mergeam in vacante impreuna si eram ca un fel de cele mai bune prietene, insa ea crescand si mergand la facultate, relatia s-a racit. Mama insa cu siguranta se simtea de 5 ori mai rau ca mine. Si voiam sa o sustin si sa ii fiu alaturi, insa a trebuit sa vin la scoala. Ziua mea cu siguranta nu incepuse, in forta si nici nu avea sa se termine altfel. Mai ales ca la orizont veneau testele la matematica.
∞
- Nedelcu!
- Prezent.
- Sase.
- Fir-ar! Si doar am invatat, ba! Striga Codrin afectat, iar eu credeam ca imi voi roade toate unghiile pana la finalul catalogului.
Dupa ce se aseza comod Nedelcu inapoi in banca, uitandu-se pe lucrare, profesorul continua sa strige catalogul si sa inmaneze testele. Pulsul meu si faptul ca mi se zbatea ochiul stang ma faceau sa cred ca nu am luat o nota prea buna.
