Tocurile Andradei bateau usor in catedra, nervoase. Eu? Eu insa nu eram relaxata, ci oarecum suparata. Trecusera ceva zile, cu tot cu weekend-ul de mijloc si nu imi daduse accept la cerere. Mi-am retras-o. Era atat de meschin si deja ii auzeam cuvintele rostite la telefon varului sau. Cum poti sa nu ii accepti cerea unei fete care te considera de treaba? Pe bune, acum!
- Ce idiot!
- Andrada! Am strigat.
- Si cum vrei sa ii spun, Mayla? Oricum e la polul opus fata de Bughi, nu ca el ar da cuiva accept la cerere!
- Poftim? Am privit-o lung, in timp ce ea privea inspre o banca goala.
Se inrosise si isi trecu mana prin par. Se ridica din locul in care era.
- Pana la urma de ce ai facut-o? Schimba subiectul.
- Pentru ca.. Nu stiam ce sa raspund. Nu voiam sa discut despre asta.
- Haide sa ne plimbam.
Si am urmat-o. Am iesit pe poarta liceului, plecand pana in centru la un magazin alimentar. Racoarea diminetii era atat de amara incat rasuflam. Desi era primavara, diminetile erau reci, iernatice. Dupa ce am cumparat cateva batoane de ciocolata, pe drumul de intoarcere, am observat tinuta Andradei.
Isi luase tocuri si niste pantaloni mulati. Se machiase putin, iar cateva fire de par rebele erau prinse cu un cleste la spate.
- Ia stai putin. Cine e? I-am zis.
- Huh?
- Cine e tipu?
- Nimeni. Striga ea in timp ce continua sa mearga tantos, pe strada. M-am oprit.
- Andrada.. Eu mereu iti spun.
- Sa zicem ca tipul e luat si nu vreau sa fac valva. Imi va trece.
- Andrada, stai! Am apucat-o de mana si atunci am vazut cum obrajii ei nu mai aveau nevoie de blush deoarece luasera foc. Ii era rusine. Oau! Tipu pare important!
- Ce e?
- Zi-mi.
- Nu!
Si se smuci sa plece, cand un nume imi sageta capul. Mi-am tuguiat buzele si am rabufnit, mai mult amuzata decat serioasa, insa cu siguranta ma simteam ciudat.
- Iti place de el, nu?
Continua sa mearga, pana m-am pus in fata ei. Incerca sa evite contactul vizual.
- Andrada! Iti place de Bogdan, nu?
- Da, bine, fie. Multumita?
- Ohh Doamne! Am zis acoperindu-mi gura pentru a nu scoate vreun sunet din cauza socului de care aveam parte. Esti nebuna! De ce nu mi-ai spus? Am rostit, imbratisand-o.
- Pentru ca nu am vrut, Mayla. Nu sunt mandra ca imi plece de tipul de care tu esti indragostita.
- Indragostita!? Am ras fortat. Cum a inceput totul? Am intrebat-o curioasa.
- Mi-ai tot povestit de el si l-am analizat atata timp incat a inceput sa imi placa prezenta lui.
- Ohh, draga de tine!
- Lasa imi va trece. Avem altele pe cap acum, nu crezi?
- Cum ar fi?
- Poate Sorin. Zise teatral, in gluma. Cum ca acel idio.. Am privit-o lung. Acel tip nu ti-a dat accept. Se corecta.
Nu stiam ce ii puteam spune, insa stiam ca parea cam imposibil sa nu iti placa de un tip ca Bogdan. Am schitat un zambet si ne-am continuat drumul. Insa in fata portii ca deobicei stateau cele doua masini. Cea rosie si cea de un alb prafuit, spre gri a lui Alex. Privirea mea cerceta locul, insa in raza mea vizuala l-am zarit doar pe Alex.
