Tocurile ortopedice ale cizmelor mele bateau usor, plictisite, bara metalica a mesei ce se presupunea a fi masa elevului de serviciu. Se apropia pauza mare si simteam cum curentul care se forma pe holuri urma sa imi vajaie in urechi toata ziua. Am rasuflat cu greu, desfacandu-mi cel de al doilea nasture al sacoului pe care il purtam. Cand esti elev de serviciu, tinuta ta trebuie sa fie impecabila si mai ales sa ai piesele din uniforma. Sacoul era cambrat pe parti, cu doi nasturi, simplu si de o culoare inchisa. Purtam de asemenea o pereche, decenta, de pantaloni mulati, negri si o camasa.
Colega mea de serviciu este o fata foarte linistita care ma considera o fire indrazneata, deschisa si destul de amuzanta. Eram aproape de cancelarie, asa ca orice persoana care voia sa mearga la directoare sau la vreun profesor, trebuia sa ne intrebe pe noi. Dupa parerea mea o intreaga bataie de cap.
De unde sa stiu eu ca sunt doi profesori Constantinescu la noi in liceu? Cand intrebi de un profesor nu ar trebui ca descrierea lui sa fie inclusa in intrebare!? Sau cand sunt sot si sotie si nu stii care este cautat.. Da, momente inedite si putin penibile.
Si s-a sunat. Trecusera deja cateva ore si nimic important nu se intamplase. Eram ca niste mici televizoare ce aveau aceeasi emisiune intitulata: "Buna ziua!", respectuoase, care salutau fiecare persoana care trecea prin fata noastra, fie ca la clasa ne punea 10 sau 4, fie ca ne era profesor sau nu, fie daca il banuiam ca nu ca e de prin liceu. Respectul este respect fata de profesori.
Si profii au inceput sa circule. Eram asezata pe scaunul meu, fara a ma impacienta. Colega mea in schimb era trimisa de zor, facand drumuri la cancelarie si inapoi, cautand-o pe profesoara de desen, pe domnul de muzica si diversi profi, care abia daca mai aveau timp sa manance. Se apropie de masa noastra, doi tineri, inalti. Unul cu un par blond si altul brunet, ce semanau destul de mult.
- O poti chema te rog pe doamna Braileanu de istorie?
- Da. De la ce clasa sunteti ?
- A - 12 a.
"Puteam sa jur ca sunteti a 12 a." Am gandit, oferindu-le un zambet strict politicos. Colega mea nu arata ca ar vrea sa ii ajute. Jena ii aparuse pe chip cand aflase ca sunt a 12 a. Probabil din cauza diferentei de varsta. Indrazneata, usor dinamica, am plecat inspre cancelarie. Am batut in usa, usor deschisa si am cautat cu privirea, orice chip prietenos, care ar putea sa ma ajute sa o gasesc pe respectiva doamna. O gasisem rapid. Statea intr-un colt savurandu-si portia ei de tort, oferita de un alt coleg de catedra, ce isi serba ziua. Am ocolit masa si m-am apropiat de ea, cu un zambet larg.
- Buna ziua. Va cauta doi elevi de la a-12-a.
- Ohh! Spune-le ca nu ii invoiesc si daca pleaca au absent. Nu au decat.
Am incuviintat, cu un zambet produs datorita mimicei pe care o avea profa. Isi daduse usor ochii peste cap, aparent serioasa, dar cu o usoara nuanta de gluma. Intoarsa in hol, cei doi ma asteptau de parca ar fi trebuit sa o intalneasca pe directoare, nu pe mine, o simpla eleva.
- Daca vreti sa plecati de la ora, a zis ca nu aveti decat, dar luati absent.
- Fir-ar! Scosese rapid pe gura blondul, privirea unei femei de serviciu atintindu-se asupra lui.
- Deci nu vine? Ma intreba celalat cu o urma de speranta in glas.
- Nu. Am raspuns scurt, dand usor din cap si incercand sa imi mentin zambetul pe buze.
- Mersi. Haide!
Apoi pleca de unde venise. Pe scara profesorilor de langa noi, coborau doua doamne profesoare pe care le-am salutat intorcandu-ma langa masa noastra. Dupa alte minute, in care am fost trimisa la secretariat siin cautarea altor profesori, clopotelul se auzi, dand "stingerea" pentru discutiile interminabile cu profesorii. Unii nu se grabeau la ora, forfota inca auzindu-se pe holuri, elevii inca mergand pe holuri, in voie.
