16 ani au trecut. Suna atat de mult, dar de abia este inceputul. Cand esti tanar simti cum poti zbura, simti ca poti face parte din ce film vrei, ca poti deveni orice iti doresti, ca poti canta orice, ca poti desena orice si oriunde, ca poti pleca si colinda intreaga lume, ca poti sta la soare pana simti cum te arzi, ca poti visa la orice si la oricine, ca te poti indragosti de 1000 de ori, ca poti fi ceea ce vrei TU sa fii. Ahh, asa ma simt si eu, mai ales cand este ziua mea!
17 decembrie.
Ce data importanta pentru mine, Mayla Radu, care se ascunde dupa o masca aparent coplesita de sentimente, usor timida, cand de fapt abia astept sa fiu lasata singura acasa ca sa rad de una singura, sa dansez, sa ascult muzica la maximum, sa ies pe afara si sa simt raceala iernatica ce imi face pielea sa tremure, sa vorbesc cu orele la telefon, sa barfec tinutele vazute prin revistele adolescentine, emisiunile pline de incultura sau simplele personalitati ale liceului. O simpla adolescenta!
Fara prea multa impacientare, am luat hotararea de a iesi cu doar cativa prieteni la o pizza si apoi sa ma retrag cu prietenele cele mai apropiate in mall, la shopping, dar asta la sfarsitul saptamanii cand vom scapa oficial de scoala pe semestrul intai.
Ziua a inceput, ca in orice alta zi de nastere a mea, adica minunat. Pe masa din bucatarie stateau cateva cadouri insirate, frumos impachetate, alaturi de o felicitare scrisa cu multa dragoste din partea mamei. Ce am primit? Sa tinem cont ca sunt singurul copil si ca ai mei ma iubesc enorm!
Am primit un telefon, mult mai performant decat cel pe care il aveam, un parfum ce mirosea minunat, haine si cativa bani. Ar trebui sa cer mai mult de atat? Ce as putea sa imi doresc mai mult!?
- Neata draga mea! La multi ani si sa ai parte numai de bucurii!
- Multumesc mult.
Si am imbratisat-o cu toata puterea si dragoste, ca acum 10 ani de zile, cand imi daruise o masinarie care facea baloane cu printese. Ce am iubit masinaria aia. Pacat ca am stricat-o!
- La multi ani, puiule! Imi saruta tata crestetul capului, tinand cana plina de cafea.
- Ohh, ce zi minunata voi avea! Am rostit, pe o voce vesela de copil.
- De ce? Iarasi ai visat ca esti in Londra? Mi-a zis tata sarcastic, mama punandu-mi pe masa bolul cu cereale.
- Mai bine de atat tata! Am primit astea. Si am aratat cu degetul spre masa plina de cadouri, de parca eram la teleshopping.
- Haide! Desfa-le.
Aproape ca am intarziat la scoala, pentru ca am stat cam 20 de minute sa analizez fiecare cadou si sa ma bucur de noul telefon. Ce face tehnologia asta din oameni!
La scoala, pot sa spun ca atentia mea a fost atat de scazuta, incat in majoritatea timpului, am facut selfie-uri cu dragii mei colegi, dar am si mancat destul de multe dulciuri.
- Ia uite mai Mayla, cat de repede cresti! La muulti ani!
- Codrin nu iti mai dau prajituri.
- A meritat sa incerc. A spus el ca pentru el, facandu-ma sa rad.
- Ia de aici. Si i-am intins cutia cu bomboane.
Mi-a daruit o imbratisare in stilul lui caracteristic si a plecat catre alte colege. Daria Socireanu este una dintre colegele care stau cele mai aproape de mine si de altfel ma inteleg chiar bine cu ea. In nu mai stiu ce ora s-a oferit sa sta cu mine in banca pentru a palavragi. De fapt imi cerea sfatul in moda. Voia sa isi cumpere o rochie decoltata neagra cu maneci trei sferturi din mall, dar i se parea ca nu o avantajeaza. Are parul scurt blond, cu niste suvite usor mai inchise, inalta si cu o fata destul de lata. Per total este chiar simpatica si sociabila.
