O asteptam in fata scarilor, pentru ca telefonul ei era inchis. Nu ii statea in fire sa intarzie, iar ecranul mobilului nu arata mai mult de 7:56. Inca patru minute amarate, iar soneria aia enervata avea sa ne stranga in clase pe toti. Dupa ce mi-am salutat cativa colegi de generala de prin liceu, ce urcau scarile, am raspuns la telefon de parca depindeam de acel apel. Fir-ar! Racise. Andrada chiar avea de gand sa stea acasa! Cat egoism pe capul ei! Sa ma lase singura!? - Exces de egoism si sarcasm bifat.
In clasa duhnea a un miros tare de parfum scump, dar contra facut. Isi cumparase Pogonici unul si simtea nevoia sa impartaseasca cu noi acest lucru. Minunat. Profesorii au intrebat la primele ore de ea, iar eu am incercat sa nu arat ca simt lipsa ei: facand poze cu alte colege, discutand diverse subiecte si trimitandu-i mesaje. Intr-una din pauze, am coborat doua etaje. Vlad, asculta muzica la casti si a parut extrem de fericit sa ma vada.
- Unde-i Andrada?
- E racita. Am zis sec, dezamagita.
- Suferi!? Ooo! Mayla are inima. Si incepu sa rada. Am zambit, insa am dezvoltat subiectul.
- Cum adica? Ce? Credeai ca nu am inima?
- Stii ca nu la asta ma refeream, doar ca esti mereu asa.. Strong. *
- Huh. Normal, dar si eu iubesc.
- Cine e norocosul? Baiatul cu bete?
Se referea la Bogdan, iar privirea mea se indrepta inspre podea, admirandu-mi cizmele, aparent. Am suras, insa otrava independentei feminine si a orgoliului mi-au decshis gura fara nici cea mai mica retinere.
- Sa fim seriosi totusi! Minunata interpretare Mayla! Mi-am zis.
- Exact. Cum de am crezut ca Mayla s-ar uita la un tip ca acela!? Apropo, i-am dat o porecla.
- Huh?
- Da, tipului de ieri.'.
- Il cheama Bogdan. Am zis usor usturator, dar spre final, afisand un zambet fortat.
- Croco.
- Croco?
- Da! Nu ai vazut ce picioruse are? Ca doua stixuri. **
Am inceput sa rad. In primul rand voiam sa il bat pe Vlad pentru ceea ce spunea, insa rolul meu era sa ma prefac ca nu imi place de el, asa ca ce rost ar fi avut? Si in al doilea rand, Vlad putea sa creada ce vrea, gluma probabil ca era una chiar buna, insa pentru ca tineam mult la el, m-am simtit ofensata pentru Bogdan.
- Si mergem la filmul de sambata?
- Ala de care mi-ai zis aseara pe facebook? Intreb, punandu-mi mainile incrucisate la piept.
- Da, chiar ala. Ai vazut ca joaca si Sandra Bullock.
- Asa si? Imi placea sa ma comport cu el ca si cum nu sunt impresionata de nimic ce mi-ar spune. Bineinteles totul este de amuzament.
- Joaca bine.
- Ati fost colegi de teatru sau ce!?
- Termina! Si ma impinse, usor facandu-ma sa rad,
Atunci acea voce pe care o stiam extrem de bine se auzi pana la timpanul meu. Insa ma bucuram ca aveau sa treaca pe langa noi, putand sa imi continui discutia cu Vlad despre ce vom face sambata seara. Ochii lui Vlad le urmareau corpurile, dar cand vocea lui Alex se auzi prelung, am simtit cum destinul sau orice ar fi isi batea joc de mine!
- Haide frate sa stam aici! Am intors capul.
Astfel ca a trebuit sa ne mutam intr-o parte pentru ca la doi centimetri de mine si Vlad, se asezase Alex, Bogdan si Bobo. Pulsul meu cu siguranta s-a marit. Au inceput sa vorbeasca extrem de tare, despre un meci de fotbal. Ce interesant! Au holul lor liber si s-au oprit aici. Alex i-a facut semn lui Bobo inspre noi si apoi au inceput sa rada. Ce matur!
