Cap. 40 - Acidul razbunarii

1K 44 5
                                    

Diriga facea lista cu absente si bineinteles ca Lucian si cu Codrin aveau cateva explicatii de dat, starnind rasul in intreaga clasa, scufundata in acea caldura care se lasase asteptata o iarna intreaga. Picioarele mele lungi, acum sfarseau sub scaunul colegei din fata mea, care desena ceva. Incercam sa ma bucur de ultima zi de Aprilie la scoala, dupa aveam sa am mica vacanta de 1 Mai. La un moment dat colega din stanga a tresarit de parca decsoperise America.

- L-am gasit!

- Unde? Spuse cea care desena, lasand ca si creionul sa se odihneasca pe bucata de hartie.

Se uitau acum, amandoua pe telefon, pe profilul unei persoane de facebook. Nu am dat nici cea mai mica importanta, pana cand Andrada ma inghionti. Printre spatiul dintre capurile celor doua colege,  imi arata ca cele doua vorbeau cu stupoare despre profilul de facebook al lui Sorin. Am tresarit si cu siguranta nu puteam sa las lucrurile asa.

- Hei, fetele, despre cine e vorba?

- Shht! Soptise cea din stanga. L-am cautat pe frumuselul lui Pogo! Se uita la mine chicotind.

- Poftim!? Isi lasa Andrada cartea, ridicand vocea atat de tare, incat diriga o privi asprui si lung.

- Shht Andra!

- Interesant, insa pacat ca tipu are prietena. Am zis sec, mascand scena facaut ade Andrada, desi stiam ca va fi un mic cutit pentru ea, preferam ca nimeni altcineva sa nu ne afle micile sau marile noastre afinitati.

- Il stii Mayla?

- Da, suntem niste..Cunostinte. ma rog, avem amici comuni.

- Interesant. E simpatic.

- Da, e frumusel. Am adaugat, reluandu-mi activitatea. De a ma uita pe facebook.

Si intr-adevar Sorin arata chiar bine. Un tip corpolent, care isi lasa trasaturile trase cu linia barbateasca sa se vada. O masina eleganta, mereu cu un ceas Rolex la mana si lasand in urma lui o dara uneori prea grosolana de parfum scump, insa cu toate astea cu acel stil usor imbibat in maturitate. Interesant, insa cu siguranta nu e stilul meu.

Andrada respira adanc si incerca sa se canalizeze pe citit. Dragut, insa cu toate astea nu intelegeam noua pasiune a lui Pogonici pentru Sorin. Si-a dat seama ca nu are vreo sansa cu Bogdan si acum se regasea in Sorin sau asta era un pretext? Trebuia sa investighez.

- Dar cum de stiti de el?

- Pai eram pe banca afara si ne-a zis de el, ca tot se uita inspre fumoar..

- Aaa! Am zis chiar incercand sa inteleg ce are ea in cap.

Restul orei se desfasura cat se poate de normal. Eu si cu Andrada am susotit in continuu pentru ca niciuna dintre noi nu stia pe ce directie sa mearga. Dupa cateva poze facute pentru a ne distrage de la subiect, telefonul meu bazai lung. Era o fosta colega de generala pe nume Valeria care voia sa ne revedem, insa sa fim mai multe persoane, asa ca imi sugera sa il invit si pe Mihai, varul lui Alex si fostul nostru coleg. Parea o adevarata provocare si dupa Andrada vreun semn de la destin. Aveam de gand sa il accept.

                                                                                                                                            ∞

Se sunase. Abia asteptam sa ies si din curiozitatea ce ma ucidea inca de dimineata, am aruncat o privire cercetatoare pe geam. Nu ii vazusem masina. Zeci de scenarii imio traversasera mintea cum ca lipsea pentru ca ii era rau sau pentru ca avea vreun proiect sau ceva de genul. Doar o masina imensa ce acum era parcata in locul Rav 4-ului era acolo. O auzisem pe Pogonici cum discuta ca era un Nissan. Andrada facea glume cum ca tatal lui Bogdan sparsese o banca daca si aia era masina lui. Nu imi pasa daca era a lui sau nu, voiam doar sa stiu daca el era bine si era la scoala, caci pe acolo il vazusem razand numai pe Alex cu Bobo si Sorin.

Jocul destinului Vol. IWhere stories live. Discover now