"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
Privind plictisit antrenamentul oamenilor lui Acosta, telefonul îmi vibrează scurt în buzunar. Îmi întind degetele spre el, arcuindu-mi sprâncenele în momentul în care observ notificarea de mesaj de pe instagram. Având în vedere că foloseam contul doar pentru poze cu animale, asta chiar a fost o surpriză.
"Ai zis că peste o lună îmi zici adevărul, dar a trecut deja o lună și nimic?" Erau cuvintele înșirate pe ecran, privind numele contului de Instagram. Era Becky.
Uitasem complet de ea. Îmi intrase pe o ureche și îmi ieșise pe alta. Brusc simt un sentiment de vinovăție pălindu-mi corpul.
Eu: "Scuze, s-au întâmplat multe și nu am reușit!"
Reușesc să scriu un mesaj și să îl trimit după mai multe încercări în zadar în care am scris aceleași cuvinte și le-am șters. Atât de multe s-au întâmplat în ultimul timp, încât am fost complet copleșit de orice ele și am uitat de orice altceva.
Becky: "Nu m-am așteptat să îmi răspunzi atât de repede.
Nu poți să-mi zici acum?"
Eu: "S-a nimerit să văd mesajul… de unde îmi știi contul?"
Becky: "Am vorbit cu Mia și ea m-a ajutat. Am vrut să ne întâlnim ca să discutăm despre situația dintre noi doi."
Situația dintre noi doi… nici eu nu știam ce cred despre ea, darămite și să discut. Era genul de situație de care aș prefera să fug. Iar mie nici măcar nu îmi plăcea să fug de probleme. Prea des.
Eu: "De ce nu mi-ai zis mai devreme? Adică, am fost prieteni atât de mult timp. Este ciudat."
Becky: "Nu voiam să te pierd."
Citesc cuvintele și expir lung, lăsându-mi capul pe spate. Era ciudat să vorbesc cu ea prin mesaje, simțeam că nu ajung nicăieri. Trebuia să discut cu ea în realitate. Dar tot ce se întâmplă în jurul meu, nu știu când voi avea oportunitatea.
Becky: "putem să ne întâlnim? Te rog."
Eu: "Nu sunt în România…:/"
Becky: "Când plănuiești să vii?"
Eu: "Nu știu."
Becky: "Este un nu? Nu trebuie să te comporți diferit cu mine. Poți să o zici pe față."
Eu: "O să vin în România. Când, încă nu știu, dar o să îți zic. Sper că o să fie curând."
Trimit mesajul și las o înjurătură abia auzită să îmi scape pe buze.
