"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♧
Mă plimbăm tiptil pe holuri, ascultând pe la uși sau încercând să mă ascund când trecea cineva pe hol. Mi-a ieșit până acum bine. Dar nu am aflat nimic. Doar am reușit să-mi fac o hartă mentală a locului acesta.
Stăteam la etajul 3. Am coborât la al doilea etaj, dar la primul nu risc. Vedeam pe geam că afară sunt mulți. Trebuia doar să găsesc și un geam înspre spatele clădirii încât să văd dacă era liberă zona, însă mă pierdeam pe aici. Nu găseam nimic.
Cred că au realizat că lipsesc, observ cum unul dintre cei care stăteau cu mine iese afară speriat. Pufnesc amuzat. Ce concert.
— Ești nou? Aud un glas, iar eu înghit în sec înainte să mă întorc.
Pe retină mi se conturează imaginea unei fete. Habar nu am câți ani avea, dar era tânără. În jur de 20 de ani, dacă nu, chiar vârsta mea. Dar al dracului să fiu. Era frumoasă. Îmi umezesc buzele emoționat. Părul i se scurgea peste umeri, purtând o rochie albă vaporoasă. Era angelic de frumoasă.
— Ceva de genul.
Trebuia să mă ascund urgent. Oamenii ăia mă căutau. Timpul în care voi fi prins va scădea cu mult dacă voi sta aici cu ea.
— Nu am știut că sunt oameni noi. Hardin nu mi-a spus.
— Poate a uitat… tu cine ești?
Ezită puțin și îmi zâmbi, apoi își întinde palma.
— Mia, încântată, pe tine? Am venit la tatăl meu, lucrează și el aici. Dar și ca să-l văd pe Hardin, suntem prieteni.
Monstrul ăla este prieten cu o tipă ca ea. Părea genul de fată care ar fugi să ajute orice animal random de pe stradă. Dar pe naiba, era superbă. Nu m-ar mira să aflu că nu sunt doar prieteni.
— Oh, serios? Nu-mi imaginez omul ăla să aibă prieteni. Este atât de rece. Ashton e numele meu.
— Uneori poate fi. Era mai bun înainte de- nu contează. Frumos nume.
— Axel? Îmi încerc norocul. Mulțumesc, și al tău.
Ea dă ușor pozitiv din cap și se strâmbă, probabil gândindu-se la ce s-a întâmplat. Ea știa ceva. Poate nu tot, însă știa mai multe decât știam eu și era suficient.
— Mi-a zis și mie Ac- Hardin. Nu știu prea înțeles mare lucru din ce a zis, dar am rămas...uimit.
Își ridică privirea înspre mine și își arcuiește sprâncenele:
— Ți-a zis? Tonul vocii era unul uimit.
— Da, de ce să nu o facă?
— După ce Axel l-a părăsit, el a devenit mai închis în sine. Cu greu mi-a spus mie. Nu știam că sunteți prieteni atât de buni, prima dată te văd.
Zâmbesc doar scurt drept răspuns. Nu-mi păsa că minciunile mele nu se legau. Timpul mi se scurgea foarte repede până aveau să ne găsească. Auzeam voci de afară, deci trebuia repede să aflu tot ce știa ea.
— Săracul Hardin, părăsit… mă întreb ce a fost în mintea lui Axel, oftez.
— Asta încearcă și el să afle. A dispărut atât de brusc fără să anunțe pe nimeni. Și-a luat lucrurile și a dispărut. Erau prieteni atât de buni. Nu știu de ce a procedat așa.
Prieteni cei mai buni?
— Mă întreb de ce Hardin încearcă să-l caute. Poate doar vrea să renunțe la prietenia lor, nu am habar. Pare că nu-l mai suferă pe Axel.
— E doar rănit. Axel știe prea multe, era omul de încredere al lui Hardin până la urmă. Multă time presupune că totul a fost o conspirație și că Axel de fapt a fost spion. Însă Hardin nici nu vrea să audă de asta.
Nu degeaba arăta ea precum un înger. În momentul de față era îngerul meu salvator. Eu sunt fratele prietenului lui cel mai bun și vrea să mă omoare? Ce nedreptate e ăsta?
— Clar. Tu ce crezi despre Axel?
— Că Hardin are dreptate. Nu cred că era spion. Poate a avut motive ca să ne părăsească, dar nu cred că vrea să ne vândă. Deja este plecat de ceva timp, nimic nu s-a schimbat în perioada asta.
Dau inconștient din cap drept răspuns pozitiv. Nu-l mai întâlnisem pe Axel de foarte mult timp, dar fusese și el cel mai bun prieten al meu la un moment dat. Nu mi-aș imagina să facă ceva rău.
Deodată sunt prins de încheietură și tras repede din fața fetei, simțind acel parfum familiar. Drace, Acosta. Mia tresări.
— Ce dracu cauți aici? Îmi strânge încheietura cu putere.
— Acosta, nu prea bine îți întâmpini prietenii, scâncesc și mă strâmb.
După expresia Miei pot trage presupunerea că a realizat că am mințit-o destul de repede. Păcat, este chiar drăguță și mi-ar fi plăcut o prietenă precum ea.
Bărbatul nu stă pe gânduri și mă împinge înspre una din gărzile sale care mă prinde și mă strânge și mai puternic. Un sunet scurt îmi scapă buzele. Idioții ăștia știau cum sa provoace durere. Mă strângeau cu putere, iar dacă făceam vreo mișcare greșită, eram sigur că mă trezeam și cu vreun os rupt.
— Uff, scuze, Hardin, am crezut că sunteți prieteni, își mușcă Mia buza inferioară îngrijorată. Cred că i-am zis un pic prea mult…
El doar oftă și îmi aruncă cea mai urâtă privire, înainte să fiu tras înapoi înspre camera mea. Mă asigur totuși să-i arăt degetul meu mijlociu, deși din partea lui primesc doar o privire urâtă. Una dintre gărzi mă apucă agresiv și mi-l îndoaie.
Sunt târât cu forța înapoi în camera mea. Mă durea foarte tare, dar încerc să nu le arăt că mi-au provocat durere. Deși cel mai probabil se citea pe fața mea. Gâtul mă ustura, iar mâna îmi tremura. Poate nu a fost chiar înțelept din partea mea să-i arăt degetul. Voiam în momentul acesta doar să nu am mână deloc, atât de tare mă omora durerea aceasta. Și poate faptul că sunt o pisică speriată nu ajuta prea mult în momentul acesta.
Un suspin gutural îmi scapă buzele, iar gărzile mă privesc iritate. Probabil au intrat în probleme din vina mea. Asta meritau.
Nu durase mult până și smintitul de Acosta s-a gândit să apară.
— Încă odată faci asta și nu mai scapi ieftin. O să te fac să-ți dorești să te fi sinucis cu adevărat atunci. Iar de Mia stai departe, îmi spune furios bărbatul, iar eu îmi dau ochii peste cap.
Îmi scrâșnesc dinții, strângându-mi palma rănită în cealaltă palmă.
— Ce bărbat protectiv ești, Romeo. Visul oricărei femei, îi replic sarcastic deși acum cu mai multă reținere.
Dacă mi-a rupt degetul, data viitoare când reușesc să scap, îl lovesc cu ceva în cap. Acum nu o puteam face deoarece m-a cam amenințat și nu voiam să pun și mai multă presiune pe amenințarea aia. Nu suna deloc bine.
— Dar coșmarul tău, fii sigur.
— Oh, doamne, ce frică-mi este, îi răspund, dar nici nu mă ascultă, ieșind cu viteză pe ușă.
Idiot. Am fost chiar și prietenos cu Mia, ce l-a apucat?
