"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
POV. Ashton
— Nu prea pot dormi nopțile, mă plâng obosit, prăbușindu-mă în patul meu sub privirea fetei.
Mia mă privi scurt, așezând atentă prânzul meu pe noptieră. Nu spuse nimic, dar în momentul în care privirile noastre se întâlnesc întâmplător, zâmbi scurt. Îi zâmbesc înapoi.
Ea mă privi nesigură.
— Adică…? Întreabă confuză și își întoarce bărbia înspre cele două gărzi din interiorul încăperii. Te deranjează ei?
— Ei deja mă deranjează de atât de mult timp încât m-am obișnuit deja, mă strâmb. De fapt am probleme cu somnul, nu pot închide nici un ochi și sunt mereu atât de epuizat, casc demonstrativ. Mă gândeam că dacă tu ești asistentă, mă vei ajuta.
Clipi scurt și se așeză pe marginea patului, ascultându-mă atentă.
— Sunt abia la început, nu știu încă multe… dar cred că insomnia e mai mult de la stres. Nu te îngrijora, asta e și problema, încercă să mă încurajeze și pe buze i se arcuiește un zâmbet prietenos.
Încerc să îi zâmbesc înapoi.
— Înțeleg, zic. Dar oricât încerc, nu prea pot închide nici un ochi. Probabil ai dreptate, este de la stres, dar vreau să dorm bine noaptea chiar și stresat.
Trebuia să plec de aici. Să fug cât mai urgent. Nu mai înghițeam locul acesta pentru prea mult timp. Nu mai aveam chef nici măcar să mă prostesc. Trebuia să îmi joc cărțile bine.
Chiar dacă securitatea a fost dublată, acum cu încă doi câini de-ai lui Acosta care stăteau și în momentul acesta în afara ușii, aveam o idee suficient de bună, încât nici unul dintre idioții lui Acosta să nu mă deranjeze prea tare. Chiar ironic, dar cu ajutorul francezului mi-a venit ideea, chiar dacă asta n-a fost intenția lui.
— Am un somnifer bun dar este destul de periculos, deci bea doar în cantități mici, bine? Cred că o să te ajute, spune fata sigură pe ea și începe să caute prin geanta ei.
O urmăresc cu privirea.
— Yeah, merci. Ești super de ajutor. Ești singura persoană căreia chiar îi pasă de mine aici, Mia, zâmbesc scurt și îmi rezem bărbia în palmă.
Ea drept răspuns la cuvintele mele, se blocă puțin pe loc și îmi returnă zâmbetul. Fără cusur, fata aceasta era literalmente un înger. Mereu când aveam nevoie de ceva, ea era cea care mă ajuta.
— Nu te îngrijora, sunt sigură că după ce o să revină Axel și o să se lămurească totul, Hardin o să se mai calmeze. Nu te speria de moarte, mereu când e frustrat amenință.
