"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
POV. Ash
— Pot să îți cer o favoare, Ash? Îi aud vocea lui Hardin, iar eu îmi întorc privirea spre dânsul.
Își sorbea liniștit paharul de suc. Îl privesc suspicios, dar nu puteam să citesc nimic de pe chipul său. Îi răspund totuși nesigur—îmi era frică să nu scoată o bazaconie perversă de pe buzele sale.
— Ce fel de favoare?
— Mâine trebuie să mă întâlnesc cu niște oameni. Însă mai mult ca singur va fi foarte plictisitor, iar dacă vin cu cineva, au obiceiul să încerce prea mult să impresioneze persoanele pe care nu le cunosc. Îmi va fi mai ușor să obțin ceea ce vreau, își sprijini bărbia în palmă, capturându-mă cu irișii săi. Ai putea tu să vii.
Râd.
— Eu? De ce eu?
— Habar n-am, pari alegerea perfectă. Ei nu te cunosc deloc, ar putea fi mai docili în fața ta.
Îl urmăresc suspicios cu privirea.
— Pare înfricoșător, nu vreau să văd sânge, mă strâmb.
Râse.
— Va fi totul ca la carte, nimeni omorât. Sperăm. Oricum vor fi invitați mai mulți oameni, nu o să se întâmple nimic cât timp vor fi atât de mulți martori. Deci ce spui? Mă ajuți cu această favoare?
— Nu meriți să te ajut, dar… oricum nu am ce face. Nu poți să o rogi pe Mia? Sunt sigur că ea ar fi mai bine.
— Tu te-ai potrivi mai mult. Tot ce trebuie să faci este să zâmbești și să te prefaci neimpresionat.
— Nu o să accepte ceea ce vrei tu dacă nu vei fi tu?
— O să accepte. Dar e mai interesant când încearcă din greu să impresioneze pe cineva, pufnește amuzat.
Îmi dau ochii peste cap și îmi mut atenția de la el.
— Chiar atât de mult te plictisești?
— Da. Fără tine da.
Îl pocnesc în frunte și expir lung.
— Bine, atunci voi veni.
Următoarea zi venise mult mai repede decât m-am așteptat, acum holbându-mă la propria reflexie în oglindă. Hardin o trimisese pe Mia să îmi aleagă hainele, i-a dat el mărimea mea, nu am idee cum mi-a nimerit mărimea atât de bine, dar a făcut-o. Sunt atât de aproape încât să cred că tipul ăsta chiar avea ceva puteri supranaturale, mereu știa lucruri de care nici dracu nu avea habar de unde le-a scos.
