"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
nu mai fac asta niciodată LMAO E AȘA EMBARRASSING mi e și greu să îl postez, nu vă râdeți de mine că o să-l șterg<\3
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
POV Ash
Nu mă așteptasem să accepte.
Poate în primul rând pentru că mai mult am spus cuvintele ca o formă de răzbunare, ceva care să mă ajute să văd un sort de reacție din partea lui. Nici în ruptul capului nu mi-am imaginat că Hardin Acosta ar accepta să fie rolul de cel care o primește pentru mine—dintre toți oamenii din lume. El a acceptat fără să ezite.
Nu știu dacă acest lucru ar trebui să mă sperie sau nu, dar mă simțeam cu mult mai anxios decât anticipasem. Oricât de des mă culcasem cu francezul din fața mea, în momentul acesta mă simțeam mai tensionat ca niciodată. Inima îmi bătea puternic. Nu cred că mai avea mult până îmi părăsea pieptul, mă simțeam atât de agitat. Cred că și el o auzea, era singurul lucru pe care eu îl mai auzeam cel puțin.
— Ce e, Ash, nu ajută cu nimic dacă stai și te holbezi la mine? Râse și își duse o mână după spate, trăgându-mă de guler. Hai să vedem de ce ești în stare, iubire, nu mă lăsa să aștept.
Înghit nodul care se formase în gât și îmi lipesc scurt buzele de gâtul său. Eu fusesem cel cu propunerea, el fusese cel care acceptase fără nici o ezitare și totuși eu nu puteam să mă înduplec să fac un pas. Dumnezeu știe de ce. Nu fusesem niciodată așa în pat și nici măcar nu pot să zic că eram un neexperimentat.
Am avut parte de experiență destulă, dar acum mă simțeam de parcă vedeam un om pentru prima dată în fața ochiilor mei.
El mirosea dulceag, de flori văratice, parfum pe care îl simțisem de destule ori la el. O fi probabil unul dintre parfumurile sale favorite. Doar simțind această aromă, închizând chiar și ochii, imaginea sa era cea care îmi apărea pe retină.
Îmi trec buricele degetelor pe sub materialul tricoului său, simțind fierbințeala pielii sale până în măduva oaselor. Îmi înfig dinții în pielea sa, buzele sale părăsind un geamăt gutural. Umezesc cu vârful limbii noua urmă și îmi cobor gura peste clavicula sa, trasând linii în urmă.
Își trece degetele prin părul meu, simțind furnicături în întreg corpul. Își prelinge degetele spre bărbia mea și îmi ridică fața spre el, zdrobindu-și flămând buzele de ale mele. Avea un gust sărat pe buze, probabil încă de la mic dejunul de mai devreme, strecurându-și limba printre buzele mele.
Se presupunea ca eu să iau controlul, dar până la urmă Acosta e Acosta. El joacă după cum vrea el.
Mă ridic în genunchi și îi dau capul ușor pe spate, împingându-l în rama de la pat, încercând să câștig dominația în lupta buzelor noastre. Își ridică și el mâna spre talia mea, locul înfierbântându-se brusc. Trag o gură adâncă de aer, despărțindu-mi buzele de ale sale, iar în momentul următor trag de tricoul de pe el, aruncându-l spre podea.
