"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
POV. Ash
Până acum, am reușit să ajung într-un oraș la o distanță destul de bună fața de Acosta. Din păcate, nu prea puteam ieși din țară fără acte, astfel că încă eram blocat în Franța (după toată faza asta o sa încep să urăsc țara asta, mă jur). Oricum, acest lucru nu trebuia să mă oprească. Am început să învăț franceza, mi-am luat o chirie, mi-am vopsit părul negru și acum trebuia să-mi caut ceva loc de muncă mai ilegal, încât să mă accepte fără documente. Mă durea capul numai când mă gândeam—dar banii luați de la Acosta nu erau infiniți și trebuia să mă gândesc cu capul. Nu cred că are cum să mă mai găsească idiotul ăla de francez pe aici, în special că acum merg după un nume fals. Jayden. Cel mai neinspirat nume, dar a fost primul care mi-a venit în minte prima dată când am fost nevoit să mă introduc. Funcționa, nimeni nu punea întrebări.
Se aude ușa de la intrare, însă nici nu mă întorc să verific cine este. Nu prea aveam foarte multe opțiuni fără documente, astfel că am o colegă de apartament. Apartamentul este al ei, însă eu am mințit-o că am 17 ani și am fugit de acasă, de aceea nu am documente. A zis că par cam matur pentru vârsta mea, dar din fericire a funcționat și m-a lăsat fără contract. Și în plus ea știa engleza, era un plus. Am avut noroc.
Ea tresare.
— Drace, Jayden, ce m-ai speriat. Am crezut că este cineva străin, îmi aruncă o privire, iar eu chicotesc. Când ai reușit să îți vopsești părul?
— Tocmai ce am ajuns și eu acasă. Am fost să vorbesc cu niște proprietari din jur și căutam ceva de muncă, dar apoi am realizat că vreau ceva nou, zâmbesc scurt.
Mințeam. Nu despre căutatul de muncă—dar despre că voiam ceva nou. Îmi iubisem culoarea, însă era prea aprinsă. Sărea în ochi. Nu știu care erau șansele încât idiotul de Acosta să mă regăsească, dar păreau mici. Însă nu imposibile, astfel că eu nu riscam. Am revenit la negrul meu natural. Nu o culoare foarte îndrăgită, era plictisitoare, însă știu că mă prinde.
— Chiar îți stă bine.
— Merci, Sahra, pronunț numele ei pe un accent francez, iar ea surâde.
Singura problemă pe lângă faptul că nu aveam documente, era că nu știam franceză. Era atât de dificil, drace.
— Apropo, mă gândeam. Ziceai că știi să desenezi, nu? Spune curioasă în timp ce așază pungile cu produse pe masa din bucătărie. Și vreau să gătesc azi ceva delicios, o să îți arăt specialitatea mea azi.
— Puțin. Sunt decent, poate puțin mai bun decât decent, nu prea am avut atât de mult timp să desenez în ultimul timp, dau din umeri.
— Mătușa mea își deschide un tattoo shop. Nu vei desena pe oameni momentan, dar ar putea să te învețe. Acum vrea să își decoreze pereții și pe interior și pe afară, așa că până te înveți, ai putea să o ajuți la asta. Nu prea ai nevoie acolo foarte mult de franceză, iar dacă ceva, mătușa mea ar putea să te ajute cu traducerea, îmi explică, mușcând dintr-un măr. Mă rog, nu îți imagina un salariu cine știe ce mare, dar cred că este suficient.
O privesc suspicios.
— Serios?
— Yep. Vorbeam azi cu ea și i-am povestit situația ta, sper că nu te deranjează și ea mi-a propus. Fără documente, fără nimic, doar speră să fii un om de cuvânt.
Îmi arcuiesc sprâncenele.
— Sună genial. Mă ajuți enorm, mulțumesc, îi răspund sincer, iar fata zâmbi înapoi.
— Păi suntem colegi de apartament deja de o săptămână, trebuie să te ajut, nu? Îmi place să am relații bune de prietenie cu persoanele din jurul meu, în special dacă locuiesc cu ele.
Sahra—nu am idee cum de am găsit-o. Unul din primele lucruri pe care le-am făcut când am ajuns aici a fost să-mi iau un telefon. I-am scris lui Axel un mesaj pe emailul lui vechi, apoi am început să caut ceva chirie pe care să mi-o permit. Ea părea destul de politicoasă, încât mi-am încercat norocul și am început să îi zic minciuna pe care am inventat-o. Se pare că a fost ori credibilă, ori ea prea bună. A zis cât timp nu sunt un ciudat, totul este okay. Ea are o iubită deja, dar nu vrea să o facă geloasă și de aceea căuta un băiat. Dânsa are 18 ani jumătate, crede că este mai matură decât mine, dar nu prea îmi pasă. Inițial mă întreba de ce nu mă duc la liceu, dar i-am băgat ceva scuză că prima dată vreau să mă pun pe picioare și după.
— Ești un înger, Sahra, îi spun sincer, fata pufnind amuzată.
— Merci, Jayden. Încerc și eu ce pot mai bun.
După ore în care am mai vorbit cu Sahra, ne-am mai cunoscut, am luat cina și tot setul, am revenit în camera mea. I-am împrumutat laptopul, iar din câte mi-a zis ea, începeam de mâine cu mătușa ei să muncesc, astfel că nu puteam sta până târziu treaz. Dar nici nu aveam nevoie. Voiam să caut un singur lucru pe internet.
Cine dracu este Acosta Hardin de fapt?
Scriu numele său în bara de căutări și înghit în sec înainte să dau "căutare". Nu am idee de ce, îmi era frică de ceea ce aș putea afla. Știam sigur că acum este pe urmele mele și mă caută precum tot nebunul, dar nu aveam idee de la ce să mă aștept din partea lui.
Îmi apare poză cu el, zâmbind larg, părând mai mult o poză făcută de la depărtare. Chiar și alunița de sub buză se observa în poză, iar modul în care privea camera—îi simțeam privirea până în măduvă. Părul negru îi era răsfirat de vânt în poză, fiind mai mult ciufulit. Deschid prima pagină în engleză, trecându-mi privirea printre rânduri.
25 de ani. Avea o bunică româncă, de aceea știe și româna și vizitează țara des. El s-a născut în Franța, continuând să locuiască până și în prezent aici. A moștenit o afacere de familie de succes și o duce destul de bine. Se pare că acesta era profilul lui public. Nimic nu spunea despre activitățile dubioase pe care le făcea pe lângă afacerile legale. Cred că afacerile sale legale erau mai mult de fațadă. Discuții despre tatuajul său. El a publicat o poză pe instagram cu tatuajul său acum câteva luni. Au fost ceva controverse legate despre motivul din spatele acestui tatuajul.
Intru pe instagramul lui și îmi trec privirea la profilul lui. Era fotogenic diavolul. Totuși caut cu privirea poza cu tatuajul său. Am avut ocazia să îl văd pe viu, dar uitasem complet de el. Acum mă rodea să aflu ce este cu adevărat. Găsesc repede poza, iar ochii mei scrutează repede linile groase de cerneală. Erau mai multe desene amestecate, însă deși nu aveau relevanță între ele, formau o imagine totală plăcută. Design-ul chiar a fost gândit.
Acum că mă aflam pe instagram, decid să îmi verific și propriul profil—pe care nu aveam de gând să mă conectez, ca să nu afle nimeni că sunt online. Rămân surprins când observ în cât de multe poze am primit tag, iar când trec printre ele, înghit în sec derutat.
