"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
După jumătate de oră în care am încercat să nu-mi ating mâna întâmplător din cauza durerii, ușa se deschide, iar fetișcana pe nume Mia își strecoară capul pe ușă. Privirile ni se încrucișează, iar eu înghit în sec confuz. Ce căuta ea aici?
— Deranjez? Pune întrebarea, iar cei doi idioți care mă supravegheau pe mine se ridică în picioare.
— Domnișoară, nu aveți voie aici, încearcă să o scoată afară.
— Dar nu fac nimic rău-
— Este ordinul lui Hardin, insistă ei, iar eu îmi dau ochii peste cap dezinteresat.
— Îmi asum responsabilitatea, încearcă ea să îi convingă și ridică trusa de prim ajutor. Vreau să îl ajut, degetul ăla trebuie să doară. Și Hardin m-a rugat să-l ajut, se încruntă. Vorbiți cu el dacă nu mă credeți.
Bărbații oftează și se calmează, lăsând-o înăuntru. Nu am idee de ce a venit, credeam că e supărată pentru că am mințit-o, dar dacă a trimis-o Hardin– wow, lui Hardin îi pasă după ce practic mi-a rupt degetul! Ce surprinzător, poate să se ducă în pizda mă-sii.
— Dar ieșiți de aici, le face semn. Trebuie ca el să nu fie încordat, dar dacă voi stați aici nu prea ajutați.
Ei o privesc nesiguri, dar cumva o ascultară și ieșiră, lăsându-ne singuri. Îi aud totuși lângă ușă, astfel că speranțele mele de a fugi din nou scad. Măcar am scăpat de ei.
— Wow, nu m-am așteptat cuiva să-i pese, murmur și o privesc nesigur. În special lui Acosta.
— Nu-i pasă. Nici nu are habar că sunt aici. Probabil nu-i va lua mult timp să afle, deci hai să ne grăbim. Te doare? Întinde mâna.
Oare la ce m-am așteptat?
— Oh, am avut speranțe. Tu de ce ai venit atunci?
— Pentru că am văzut ce ți-au făcut. Pare dureros. Eu sunt studentă la medicină, îmi răspunde după câteva secunde și se întinde după un unguent.
O privesc confuz. Am mințit-o, de ce a venit să mă ajute?
— Te-am mințit și te-am manipulat să spui chestii private, chiar ai vrea să mă ajuți? O întreb reținut.
Tresar în momentul în care îmi atinge degetul în mod greșit, un șoc de durere trecându-mi prin corp. Drace, durea ca naiba. Ușor deja s-a și învinețit. Ea pufnește scurt.
— Nu cred că ai avut de ales. Te doare când fac asta?
— Nu…
— Înseamnă că nu e rupt. Minus o grijă. Va trebui să te dai cu asta zilnic totuși.
