"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
Îmi bătea inima nebunește înainte să intru pe reședința familiei Acosta, simțind cum nu mai avea mult și îmi părăsea pieptul. Nu era greu de ghicit faptul că mă simțeam oribil. Dispoziția îmi era la pământ. Striveam în palmă scrisoarea mea pe care am primit-o de la Axel, dar nici nu îmi puteam îndrepta privirea înspre ea. Acel gol din stomac se simțea mai puternic ca niciodată. Îmi făcea tot corpul să se frângă în gânduri blestemate.
Oamenii lui Hardin au fost anunțați deja că noi suntem aici, Hardin probabil și el știe asta. Dar față de mine, Sierra era probabil cea mai emoționată din a îl revedea. Au trecut luni, aproape un an, de când nu s-au mai întâlnit. De când a decis să plece cu Axel. Îi era greu și puteam citi asta de pe chipul ei. Îi tot tremurau mâinile peste volan, deși i-am propus să mă lase pe mine să conduc în locul ei. Nu a acceptat însă.
Vântul bătea afară.
Privirea îmi fuge spre scări, unde îl văd pe Hardin. Pentru o secundă inima îmi coboară în stomac, parcă uitând și ea ce însemna să bată. Vântul îi răsfira părul, iar el își potrivea ceasul de pe încheietură. Pentru o frântură de secundă, privirile ni se întâlnesc, iar eu mi-o mut repede. Mă simțeam foarte ciudat din a îl privi, mai ales după tot ce am aflat despre el în ultimele 3 zile.
Aceste 3 zile s-au simțit precum o veșnicie.
Mașina parchează în fața scărilor, iar privirea mea îi prinde imaginea sa din nou. Se uita strict la mine. Trage ușor de gulerul cămășii sale negre și își strecoară palmele în buzunar, scrutându-ne cu privirea. Sierra trage o gură adâncă de aer, iar apoi ieșim amândoi din mașină.
Nici nu reușesc bine să pășesc afară din mașină, că el mă apucă de încheietură și mă lipsește de pieptul său. Respirația sa îmi lovi greoaie lobul urechii, un fior electrizant curgându-mi pe șira spinării. Înghit nodul din gât, simțindu-i căldura corpului său. Se simțea fierbinte. Pielea îmi era rece, dar unde degetele sale mă atingeau—lăsa urme înfierbântate.
— Drace, am crezut că ai fugit din nou. Puteam să înnebunesc, murmură gutural în urechea mea, trăgând o gură adâncă de aer în plămâni.
Glasul său îmi trezea furnicături pe piele.
— Bună, Hardin, mă bucur să te revăd, aud vocea Sierrei, iar apoi sunetul unei portiere trântite.
Îmi umezesc buzele cu vârful limbii și expir lung, întorcându-mă înspre ea. Puteam simți privirea francezului pe fată, urmărind-o suspicios. Își drege glasul și o examinează cu privirea, de parcă era ușor nesigur. Nu îi răspunse direct, ezită puțin înainte de a lăsa o răsuflare lungă să îi părăsească buzele.
— Mă așteptam să fie și Axel cu voi, îi răspunse sincer. Ai dispărut pentru 3 zile, Ash, dar s-au întâmplat multe, nu? Mă privi cu coada ochiului.
