"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♧
Machiavelic este o persoană perfidă care este în stare de absolut tot, doar ca să-și îndeplinească scopul. Este o persoană care ar încerca orice îi stă în putere pentru a pune mâna pe ceea ce își dorește. Care ar folosi orice metodă, oricât de putredă ar fi, doar ca să câștige ceea ce își dorește atât de mult. Iar când își dorește ceva, nu renunță atât de repede. Nici nu se răzgândește. El vrea și va obține. Aceasta este regula sa. Indiferent de consecințe. Indiferent de ce pierde.
Sau de pe cine pierde.
Însă Ashton Park nu era așa.
Ashton Park nu era nicidecum o persoană machiavelică. El era probabil cea mai pozitivă, plină de viață și cea mai aeriană persoană pe care ai cunoscut-o în viața ta. Și aici nu exagerez. Glumea mult, chiar dacă glumele sale nu erau întotdeauna cele mai amuzante. Avea întotdeauna versiunea sa prin care vedea lumea și putea veni cu cele mai nebune idei. Avea scopuri mici, le ducea până la capăt sau le lăsa din cauza lenei. Nu era organizat, dar dacă-i aveai nevoie de ajutor, mereu se propunea. Chiar dacă de multe ori uita și putea să te lase accidental baltă.
Dar era un prieten bun.
Avea 23 de ani, chiar dacă nu părea asta. Era prea imatur, se comporta uneori precum un puști. Lucra într-un studio, nu era nici foarte bogat, dar avea suficient pentru modul său haotic de viață. Și locuia singur. Nu avea cu cine oricum, părinți— cu Dumnezeu înainte, locuise doar cu mama sa și ea de mult murise. Îi păruse rău un timp, dar acum s-a obișnuit cu gândul. Cel puțin asta zicea el. Avea și un frate din alt tată undeva prin lume, dar s-a întâlnit cu el de maxim 3 ori în ultimii 10 ani și îl avea în prieteni pe Facebook. Atât le era conexiunea. Nu știa exact nici câți ani avea sau pe ce dată e născut. Tatăl său îl luase de mult de lângă ei.
Exista totuși un timp în care ei fuseseră apropiați. Până la 11 ani au locuit împreună. Până atunci erau cei mai buni prieteni. S-au jucat mult și erau precum doi frați adevărați. După următorii 2 ani s-au mai întâlnit câteodată. Și atât. Tatăl fratelui său a trebuit să se mute, l-a luat și pe băiat cu el și aici li s-a încheiat prietenia. Acum dacă se gândea, nici măcar nu-și putea aduce aminte când s-au întâlnit ultima dată.
— Ce păr frumos ai, se auzi glasul moale al fetei de lângă el, iar bărbatul își ridică privirea din carnetul de pe genunchii săi.
Desena. Un porumbel.
— Merci, l-am vopsit săptămâna trecută, îi răspunse vesel și își întoarce privirea spre ea.
— Unde?
— Acasă, m-a ajutat un prieten.
Fata îi zâmbi scurt și își trece degetele prin părul său mov. El își lăsă capul pe spate și privirea îi fugi spre un loc. Același fior rece i se strecoară pe șira spinării și sări precum ars.
