Între Viață și Moarte: Lena

Epilog

Pespectiva autoarei:

O adiere de vânt, mai rece ca gheața, trece prin părul lung al fetei îmbrăcate într-o rochie neagră, un pic subțire pentru anotimpul frig și înghețat de iarnă, cu toate acestea fata pare să nu simtă nimic răceala vremii. Două pietre funerare se află una lângă alta, iar fata așează un trandafir roșu pe prima, un alt trandafir alb pe cealaltă.

Se uită pentru o clipă spre cerul înnorat, care par a prevesti un viscol.

-Se pare că în noaptea asta va fi foarte frig. Spune, după care își coboară privirea spre mormintele ce zac una lângă cealată, în fața ei. Îmbrăcați-vă gros, Edward ai grijă ca Lena să nu se plimbe cu haine subțiri, cum mai fac și eu prostia asta, exact ca acum, iar tu Lena fii mai protectoare. Încheie șirul de mustrări cu un chicot, dar tristețea îi revine în ochi. Aveți grijă de voi, dragilor. A fost o plăcere să fiu cu voi, dar într-o zi cu toții vom pleca. Măcar acum puteți fii împreună. Odihniți-vă în pace!

Se întoarce spre mormântul din spatele ei unde Lorena o aștepta.

-Putem pleca, Alice?

Fata îi aruncă un mic zâmbet trist.

-Da

Ele două plecară, dispărând printre celelalte morminte, cu amintirea amicilor în mintea și în inimilor lor.

Poveastea de dragostea dintre Edward și Lena fusese una plină de încercări. Fiecare este o întruchipare a unei personalități din viață. Lena nu fusese niciodată o ființă supranaturală, ci un suflet rătăcit în această lume plină de răutate.

Societatea, minciunile, secretele și trecutul fuseseră doar mici obstacole, ce le-au fost provocări, care uneori îi duseră la depresie întruchipând moartea, dar fiecare încercare îi readuseră la viață și îi aduseră împreună. Povestea lor avusese un contur greu de descifrat, dar care este o învățătură pentru fiecare persoană.

Povestea lor se desfășurase în același loc, între două lumi total opuse și figurate, între viață și moarte...