Între Viață și Moarte: Lena

Capitolul XVIII

Nici nu sesizasem cât de mult trecuse timpul. Îmi scot telefonul pentru a verifica ora și rămân uimită să văd că este deja trecut de ora patru noaptea. Mă foiesc, să mă ridica și să ies din mașină, însă mi-e greu să mă mișc căci simt două brațe în jurul taliei mele ce mă strâng mai bine, dar ușor. Mă uit la posesorul acloer brațe musculoase și dau de un Edward cu părul în toate părțile și somnoros. Are brațele în jurul taliei mele, punându-se mai confortabil, iar capul lui este în poala mea. Este atât de dulce și liniștit când doarme. Când sunt cu el, în brațele sale, parcă e însuși paradisul. Toate problemele noastre dispar odată cu atingerea lui, iar brațele luyi sunt însuși locul unde m-aș retrage de câte ori ceva mă doare. Când ne luăm în brațe și stăm așa măcar câteva secunde, parcă toate grijile se scurg și suntem doar noi doi în acest Univers infinit.

Simt cum se foiește și începe să-și ia brațele semn că se trezește. E atât de drăguș, când este somnoros! Se uită în stânga și în dreapta, după care se uită la mine și îmi zâmbește, dându-mi pe urmă un mic sărut.

-Bună dimineață, Lena! De ce nu dormi? Mă întreabă el și își așează mâna pe obrazul meu, mângâindu-mă.

-Bună dimineața! Mi-a trecut somnul. Ar trebui să plecăm, să ne schimbă, altfel o să întârziem.

Edward doar chicoti și se așează înapoi în poala mea, în poziția în care dormise.

-Liniștește-te, dragă! Și odihnește-te un pic! Sau vei fi stresată din cauza oboselii.

Nu vreau să întârzii la ore, dar are dreptate! Sunt obosită, poate puțină odihnă îmi va prinde bine. El se pune în poziția inițială, iar eu îmi așez mâna pe capul lui, mângâindu-l puțin, gest la care el chicoti. La naiba! Are un chicot, adorabil, dar cuceritor! Îmi închid ochii și îmi las capul în spate. Și stăteam așa, odihnindu-ne în liniștea dimineții, uitând de tot. Liniște și pace. Asta e tot ceea ce simt acum. Liniștea asta este foarte plăcută, îmi limpezește mintea mea rătăcită și încețoșată. Această linște plăcută și infernă fu întreruptă de spargerea geamului mașinii, după simt cum Edward este luat brutal de lângă mine. Îmi deschid ochii și nu văd decât geamul sparg și ușa ruptă, iar Edward nu-l văd niciunde. Ies din mașină, dar tot nu-l văd niciunde.

-EDWARD! Strig, dar fără răspuns.

Îl caut în apropierea mașinii și mai departe, dar nu e niciunde. Strig disperată din toși plămânii, țip, plâng, dar el nu e niciunde. Mă pun în genunchi de disperare, căci nu știu ce să fac, unde dispăruse, cum dispăruse atăt de repede, fără să fi putut vedea ce se întâmplase. Mii de întrebaări îmi învăluie mintea, iar starea mea de liniște este tulburată, frica, furia instalându-se. Simt întunericul se apropie, dar nu pot lăsa să se termine astfel. Îmi scutur capul în încercarea de a-mi limpezi mintea, mă ridic și încerc să mă concentrez pentru a face o vrajă. Praf de foc albastru mă înconjoară, care iau forma unei fete, adolescente mai exact. Mă uit mai bine la silueta ce se formase în fața mea...

-Lizzy.

Praful de foc se evaporă, iar eu urc în mașină, pornesc motorul, după care apăs pe accelerație și plec în căutarea lui Edward. Dacă nu l-aș cunoaște pe Lizzy atunci nu aș ști ce fac în acest moment, însă o cunosc dureros de bine și știu și ce are de gând. Viclenia ei spune multe, ea nu vorbește, e o fire complicată și nu este ușor să-ți dai seama ce gândește, dar viclenia ei spune multe. Sunt cu ochii pe drumul asfaltat, însă simt cum ceva se izbește de mașină, air acesta se răstoarnă odată cu mine. Reușesc din timp să fac o vrajă de teleportare și mă trezesc în mijlocul drumului, în fața mea mașina rostogolindu-se, intrând într-un copac. Simt mici vibrații în corp și mă uit în sus, ferindu-mă fix în ultimul moment de vraja de tămăduire. Clovnii cu umor negru se plictisesc din câte văd eu. Însă spre mirarea mea cel care mă atacase este cățelul acelui domn Kensington sau care era numele lui.

-Oprește-te! Și ascultă-mă!

-În veci! Sar și trimit o vrajă de foc spre acesta, dar se ferește.

-Încerc să te ajut. Mă asigură el.

Fără să-l ascult invoc o tornadă, însă simt cum brațele mele sunt prinse într-o plasă de umbră. Cunosc vibrația acestei vrăji. Îmi afirm suspiciunile în momentul în care Luna își face apariția în fața mea. Acum înțeleg ce se întâmplă. Lizzy se aliase cu protectorii și după îl răpise pe Edward.însă ce nu înțeleg eu este de ce?

Luna îmi aruncă un rânjet, la fel și eu la rândul meu. Răspunsul meu o speriase pe excepția neagră din fața mea. Invoc tornada de foc, eliberându-mă. În timp ce tornada împrăștie focul albastru dispărând, eu fac o vrajă de teleportare și dispar din raza lor vizuală.