Între Viață și Moarte: Lena

Capitolul V

Sunt in spital, unde aștept ca cineva să mă anunțe în legătură cu starea mătușii, însă, până acum, nimeni nu venise.

După ce chemasem o ambulanță, împachetasem lucrurile necesare ale mătușii, în caz că o vor ține în spital pentru o perioadă de timp,iar apoi venisem până aici, alergând ca o nebună.

Pierdută în gânduri, mă trezesc în momentul în care aud o ușă închizându-se. Dau față în față cu doctorul, care o consulta pe mătușa, dr. Theo. Dr. Theo mă ajutase în momentele când fusesem rănită și mă trata mereu cu aceeași grijă, la fel și pe mătușa Alison când nu se simțea bine; ceea ce devenise foarte frecvent în ultimul timp.

-Domnule doctor! Îl întâmpin eu.

-Lena! Mă gândeam eu ,că nu ai plecat.

-Cum să o las în starea asta pe mătuşa. Cum se simte? E ceva grav?

-Nu e nimic. Şi-a suprasolicitat organismul cu munca. O să-i prescriu nişte vitamine şi ai grijă să se odihnească cât mai mult.

-Înţeleg.

-Acum se odihneşte, dar mai târziu poţi să o vizitezi. O vom ţine peste noapte, pentru siguranţă.

-Dr. Theo, dar aţi spus că e lipsa de odihnă. De ce trebuie să o ţineţi aici peste noapte. Vă rog să-mi spuneţi adevărul. Ce s-a întâmplat cu mătuşa?

-Nu-ţi fă griji, Ţi-am mai spus, este doar oboseala, dar ar fi mai bine să o ţinem aici, pentru a se putea odihni.

-Bine. Atunci mă duc acasă să mai aduc cele necesare.

-Du-te. Dacă ai nevoie de ajutorul meu în caz de ceva, uşa biroului meu e deschis pentru tine.

-Mulţumesc!

Îmi iau geaca şi mă duc spre ieşirea din spital. „Să nu uit să cumpăr mătuşii ceai verde şi nişte caise, sunt fructele ei preferate.", îmi spun în gând în timp ce alerg spre casă.

Când ajung în faţa uşii, îmi caut afurisitele de chei prin geantă când, brusc, observ o maşină neagră parcată la câţiva metri de casă. Ciudat, mi se pare că stă cineva în acesta.

-Scuzaţi-mă! Vă pot ajuta?

Strig spre acesta, dar fără să-mi răspundă calcă pe viteză şi dispare după colţ.

-Ciudat! spun cu voce tare.

***

Era deja seară când mă întorsesem din spital.

În drumul spre casă, îmi cumpărasem nişte legume şi macaroane, ca să-mi fac cina. Intru în casă şi după ce curăţ legumele, pun apa la fiert şi mă duc să trag perdelele. Cum ajung la ferestre, dau de aceeaşi maşină neagră. „Deja mi-a ajuns!" cu acest gând ies pe uşă cu viteza luminii.

-Dacă nu vrei nimic atunci pleacă în (cenzurat).

Ca şi mai devreme, o calcă pe viteză şi dispare.

Stăteam în faţa uşii şi doar priveam drumul întunecat. Nu ştiu cine este şi ce vrea, dar un lucru ştiu sigur: începe să-mi fie frică. Cine ştie de cât timp ne urmărea.