Între Viață și Moarte: Lena

Capitolul XII

-A trecut mult timp, Lena. Idioato! Spune ea cu un rânjet.

-Li...zzy!? doar atât puteam spune.

5 ani... 5 ani trecuse de când o văzusem ultima dată. Dar ultima noastră întâlnire... fusese și una dureros de tragică.

-Lizzy, dragă! Ea e cea despre care mi-ai povestit? O întrebă fata cu păr negru de lângă ea, pe care tot nu o recunosc.

Lizzy doar zâmbi și cu o mișcare a mâinii face o vrajă de teleportare. Mă trezesc într-un câmp deschis. Analizând locul, recunosc acoperișul școlii. Îmi întorc privirea spre cele două fete, care doar rânjesc.

-Bună, dragă! Spune cea cu părul negru. Lena, așa-i!? Sunt Luna. Noua cea mai bună prietenă a lui Lizzy. Sunt o excepție născută din teamă.

Eu doar mă rezum la a-mi miji ochii. Lizzy nu se schimabse. Părul ei alb ca zăpada, piele albă ca varul, corpul ei expresiv. Chiar și zâmbetul ei ștrengar și partea ei de viperă escroacă. O pot citi ca pe o carte deschisă. Fusesem prietene foarte apropiate, până să... .

-5 ani de aștepatare, ca să pot plăti prețul înapoi... . Ai făcut rău că mai abandonat în acea perioadă. Dar acum sunt aici să plătesc acea datorie. Declară Lizzy.

-Chiar ai rămas acea scorpie insuportabilă! Îi răspund eu. Dar amândouă știm că tu ești de vină.

-Atunci... hai să depănăm amintiri.

-Uuuu... ador să aflu detalii din trecut! Se bagă Luna. Este așa de... tragic!

Lizzy și Luna invocă o vrajă puternică, iar eu invoc un baraj din foc cristalizat. Magia lor distrug barajul meu, iar eu mă pun deoparte ca să nu mă rănesc. Sunt puternice. Evident, la ce să aștept... Lizzy e o excepție nascută din zăpadă, iar Luna din teamă. Lizzy face rotiri trimițând tornade de ger. Cu greu, dar mă feresc de ea. Se pare că magia lui Lizzy a evoluat. Dar nu e singura, căci și eu am evoluat timp de 5 ani de zile. Prin magia focului albastru invoc un dragon, care trece pe lângă ele, ca un fulger, lovindu-le puternic și arzându-le.

-Ce să zic!? Chiar ai devenit puternică! Dar chiar atât poți? Mă provoacă Lizzy.

-Nici nu am început! Spun eu și îi arunc un zâmbet ștrengar.

Fac câteva mișcări cu mâinile și invoc un cerc vrăjit strălucitor, apoi rostesc vraja cu voce tare:

-Prin puterea zeiței Sapphira, zeița protectoare a dragonilor de apă, invoc monștri ascunși ai Mărilor Blestemați... rostind aceste cuvinte, timpul încetinește, iar din cerc ies valuri de apă cu trei șerpi de mare gigantici și urâți, iar eu continui vraja... monștri urâți și hidoși protejați vrăjitoarea caer va trezit din somnul adânc, iar favoarea voastră recompensată va fi...

Cei trei monștri le atacă pe Lizzy și pe Luna, iar eu pot vedea fața surprinsă a viperei. Monștri marini le provoacă răni adânci, iar eu chiar și pentru o clipă mă temusem să nu fie grave. Chiar sunt o slabă, dacă nu mă pot lupta nici cu dușmanii. Lizzy încearcă să se ferească de un monstru marin, însă este mușcată la picior, iar Luna trimite o vrajă de coșmar celor doi monștri care se retrag în portarul invocat de mine, iar Lizzy fiind furioasă invocă o vrajă prin care îngheață monstrul, apoi distrugând statuia ce s-a format.

-Foarte amuzat că te joci cu pești congelați, dar să trecem la treburi serioase... spune Lizzy.

-Gata, Lizzy!... Eu nu mai vreau să mă lupt...

Probabil mă crede tot o slabă, dar nu mă interesează. Suferisem și așa mult și nu mai pot continua. Sunt supărată pe ea și o terminasem de mult cu ea, dar nu mă lupta așa. Nu vreau să o rănesc, deși merită pentru cele ce făcuse, dar nu sunt eu Lisa să o torturez astfel.