Între Viață și Moarte: Lena

Capitolul XX

Trecutul te schimbă. După ce o lăsasem în urmă pe Vanessa și îmi îlcălcasem promisiunile, ea suferise și își pierduse încrederea în muritori și nemuritori, fiindcă eu o dezamăgisem și îmi întorsesem spatele. Totuși, ea avusese curajul de a mă ierta și tot vrea să mă ajute, deși eu nu fusesem de ajutor. Suferise și trebuia să se lupte zilnic cu greutățile și cu societatea umană și inumană pentru a arăta că este mai mult decât un simplu vampir. Ea este o membră Umbrele Nopții. Trecutul și suferința o schimbaseră, dar ea avusese puterea de a-i ierta pe toți, însă nu putu nici în zilele de azi, cine plecase de lângă ea. Legase prietenii cu Carla, Elena și Alexa, tot membre în Umbrele Nopții, și învățase de la ele, că nu oricine stă sau pleacă, dar întotdeauna merită să te ridici și să zâmbești, căci oricât de insuportabilă este durerea, viața e prea scurtă ca să te țascunzi în umbre. Ea iertase și acceptase aceste lucruri. Acum e timpul ca și eu să o fac. în această seară, aici, la poarta cimitirului orașului, am să demonstrez lui Lizzy, că sunt mai puternică decât par, o să demonstrăm împreună.

În fața noastră era porțile de fier al cimitirului, simt frica Lorenei și al Vanessei, dar simt și determinarea lor. În cealaltă parte al cimitirului sunt Elena, Alexa și Carla, prietenele Vanessei. Își oferiseră ajutorul deși nu mă cunoșteau, dar erau determinate să mă ajute. Ele vor ataca la semnalul Lorenei, așa cum discutasem planul, după ce revenisem în oraș. Lorena se uită la ceasul de mână pe care-l avea și ne înștiinșă că era ora 23:58. Două minute, atât mai avem de așteptat. Două minute după care soarta tuturor se va decide. Două minute după care viețile noastre se vor lega definitiv. Două minute după care destinele noastre, al meu și al lui Edward, vor fi scrise cu sânge din iubirea noastră, iar ștampila va fi aroma sărutului nostru.

Lorena ne anunță că este miezul nopții. E timpul! Lorena se preschimbă în vârcolac, iar Vanessa își scoate ghearele și colții lungi, ochii strălucind ca rubinul. Pornim în pas alert până centrul cimitirului, lasând în urmă toate mormintele, unde familii se odihnesc sub cerul negru și înnorat. Nu avem timp de pierdut. Din câte o cunosc eu pe Lizzy, în curând va începe...

Ne oprim în fața unui clopot. Acesta era punctul de mijloc al cimitirului. Aici se adună toți oamenii de Halloween, pentru a sărbători morții. O sărbătoare cam ciudată, într-un fel. Lizzy și Luna stăteau în fața clopotolului, cu spatele la noi, dar știu sigur că îmi sesisează prezența, în jurul lor sunt protectorii, formând un semicerc. Printre protectori, îi pot vedea pe cei doi bufoni care mă urmăresc de ceva zile. Îl văd pe Edwad legat de unul dintre stâlpii de susținere, cu gura legată și inconștient. Această scenă trezise o determinare mult mai mare în mine.

-Deci, Lena! Începe Lizzy, fără să ne salute. Văd că ai venit. Și ți-ai adus și companie...

Rămân încremenită. Deși se referă la Lorena și Vanessa, o cunosc și știu că e la figurat. O văd pe Lizzy cum mă privește amuzată, însă zâmbetul îi piere în momentul în care o vede pe Vanessa. Cu coada ochiului o pot vedea pe Vanessa, care nici nu este încântată de să-și revadă fosta amică.

-Tu... spune cu venin în voce, Lizzy.

-Bună și ție, Lizzy! Îi răspunde cu amuzament în voce, Vanessa.

-Eliberează-l pe Edward! Îi cer eu, întrerupând mica reuniune.

-Doar cu o condiție... răspunde Luna, în locul dușmanului meu.

-... Lena, alătură-te mie, să arătăm lumii că excepțiile sunt mai mult decât spun ei, și nimeni nu va păți nimic. Completează Lizzy.

În dreptul ei, de lângă mici morminte, peste care se așternuse timpul și anotimpurile, ies câțiva protectori, ținându-i captivi pe prietenele Vanessei. Elena, avea câteva firicele de sânge care se preling pe hainele ei de piele, părul ei blond stând în toate părțile, iar pielea ei era murdară și plină de noroi. Nici Carla și nici Alexa nu arătau mai bine. Pielea fetelor era plină de sânge și de noroi, hainele rupte și pătate cu sânge, părul brunet al Alexei avea sânge pe el, ici colo cu niște frunze pierdute în părul ei, însă părul negru al Carlei este netinsă. Se luptaseră, dar fuseseră capturate.